sâmbătă, 12 noiembrie 2011

11. Pact cu diavolul.


Eram la vârsta la care încă nu ştii că: „nu tot ce zboară se mânâncă” şi deşi asta nu îmi place deloc, am impresia că nici acum zicala nu m-a convins. Am încă impresia că poţi face tot ce îti trece prin cap, că poţi face de exemplu târg cu divinitatea şi că în schimbul „sufletului personal şi nemuritor”, poţi să primeşti ceva. Totul este să ştii să negociezi.

Poate am citit eu „Faust” prea devreme sau poate nu l-am aprofundat suficient, poate am văzut prea multe filme SF, sau poate am o imagine deformată a realităţii, dar încă mai cred că acolo sus, există un factor „B” care înseamnă „binele” şi un factor „R” care înseamnă „răul” şi ăştia doi se bat între ei ca să mă cucerească pe mine, pe mine în calitatea mea de „suflet”. Să vă spun cum am ajuns la această concluzie.

Mă duceam la un examen şi aveam impresia că ştiu tot, că nu ar trebuie să am emoţii. Cu o zi înainte profesoara chemase toată clasa şi ne explicase două subiecte, destul de simple pe care nu ni le predase în timpul anului şcolar dar care se părea că trebuiau introduse în programa şcolară. Ne sfătuise că dacă ne cad aceste subiecte să schimbăm biletul.

Trecănd pe lângă o biserică şi amintindu-mi ce ne-a zis profesoara, am intrat în biserică şi m-am rugat să nu îmi cadă acele subiecte. Era prima oară când făceam asta. Nu obişnuiam să mă rog la Dumnezeu. Oare cine m-o fi pus să fac asta?

La examen mi-a căzut unul din acele subiecte. Vă închipuiţi uimirea de pe chipul meu. Nu mi-aş fi imaginat ca Dumnezeu să îmi facă această figură. Mă întrebam, dece? Doamna profesoară impresionată de mutra mea, chiar dacă ştia că sunt un elev bun, a spus să iau alt bilet. Am luat biletul chiar curioasă, mă întrebam dacă nu cumva acum îmi cade al doilea subiect şi am dat peste cel de al doilea subiect. Am rămas la fel de uimită dar probabil m-am schimbat puţin. M-am revoltat, devenisem furioasă pe Dumnezeu aşa că profesoara crezănd că mi-am revenit, mi-a spus zâmbitoare că la ăsta trebuie să răspund. Imi venea să-i cer înapoi primul bilet dar ...am răspuns şi deşi ştiusem şi primul bilet, am avut nota scăzută, probabil cu un punct.

Văzând această situaţie dezastruoasă ca rezultat a primei mele rugăciuni către Dumnezeu am luat o hotărâre : „Voi face pact cu Diavolul”, cu concurenţa !

Trebuia să fac o înţelegere cu cineva astfel încât să trec acest examen. Dumnezeu era clar, voia să mă pice! Cine m-ar fi scăpat din ghiarele lui? Aveam o singura alternativă.

Am luat deci o foaie de hârtie şi cu îngrijorare am scris pactul cu Diavolul.

Am scris că dacă iau acest examen îi dau sufletul meu 1000 de ani după ce mor. In această înţelegere mai scriam că dacă se amestecă în viaţa mea, înainte de moarte, pierde acest drept. Si am semnat cu sânge! Aşa semnase şi Faust când şi-a pierdut sufletul!

Să spun sincer, îmi cam era frică de diavol şi nu voiam să îi acord sufletul meu pentru veşnicie chiar dacă nici în Dumnezeu nu mai aveam încredere. Eram hotărâtă să nu mai las divinitatea să se amestece în acţiunile mele de acum încolo. Că îmi căzuseră ambele subiecte tocmai cînd îl rugasem şi eu să nu îmi cadă, nu putea fi o întâmplare. Era clar că Dumnezeu îmi făcuse o figură. O figură urâtă! Nu-i aşa?

Deci astăzi sunt în situaţia de a fi sigură că după ce mor mă voi caza la Diavol

Am totuşi o curiozitate, dupa 1000 de ani, când voi fi liberă de contract, unde mă duc? Dumnezeu nu mă va primi. Si să spun sincer... nu ştiu dacă l-am iertat pentru figura aia...

Am câteva informaţii că ar exista „reîncarnarea”. Credeţi că mă voi reîncarna? Interesant!