joi, 10 iunie 2010

10. Blestematul de ibric !

Am un ibric de inox odata frumos, acum negru, ars de nenumarate ori. Nu stiu cum fac dar este mereu uitat pe foc. Vine un musafir, pun de o cafea si uit de el. Uite acum, a venit în vizita Daniela. Am pus ibricul pe foc si fursecurile pe masa.
- Ia draga, mai ia un fursec pana se face cafeaua !
- Nu, zice ea, acum am baut una, este prea mult pentru tensiunea mea.
- Una slaba ! Zic eu si ea accepta.
- Ce mai faci? Ce mai fac copiii? Intreb eu.
Si Daniela se porneste la povestit.
Andrei, baiatul cel mic al Lilianei era plecat în Anglia la fratele lui Mircea impreuna cu prietena lui Mariana. Acum o chemase pe maica-sa Liliana sa vina acolo si Liliana era deja in avion. Andrei voia sa se intoarca in tara pentru cateva saptamani pentru a-si reglementa situatia de aici. Avusese servici la un centru de asamblare calculatoare dar acum era in somaj. Venea cu noua lui masina cu volanul pe dreapta pe care incă nu era obisnuit si nu avea curaj sa parcurga singur drumul din Anglia pana in Romania. Mariana, prietena lui nu se putea intorce cu el. Gasise de lucru acolo foarte bine si nu putea lipsi. O familie de englezi aproape o adoptase. Chiar se gandeau sa ii cunune cand urma sa se casatoreasca si englezii se stie, nu primesc usor pe cineva strain pe langa ei. Asa cum se obisnuieste acolo, mai gasise de lucru si la un magazin, din cate am inteles eu facea curatenie, dar era platita foarte bine. In Romania nu gasise nimic de lucru desi terminase facultatea de aproape un an. La magazinul acela urma si Andrei sa lucreze tot ca al doilea serviciu. De fapt ei plecasera la solicitarea lui Mircea care voia sa isi deschida o firma de curierat si avea nevoie de un ajutor. Prima achiziţie fusese aceasta masina cu care urma să faca Andrei cursele.
- Asa este acum ! Rasufla pe jumatate vesela pe jumatate ingrijorata Daniela. Ei spun ca este bine.
- Liliana cum se descurca cu firma ? Intreb eu.
- Nu mai merge nimic, daca nu le-ar trimite Mircea bani din Anglia sa platesca imprumutul la banca nu stiu cum s-ar descurca. Chiar si biletul de avion l-au platit baietii
Liliana isi facuse o casa mare, pe credit. Vila, ce mai !
Se gandise ca vor sta impreuna cu copiii. Andrei avea etajul. Statea deja acolo cu prietena lui care astfel nu mai platise caminul cat timp a fost studenta dar tot Liliana le făcea menajul. Asa este modern acum, m-am mirat eu cand am aflat. Dece nu se casatoresc? Mircea urma sa ia parterul, ei, Liliana si sotul ei aveau in vedere o anexa oarecum mai separata acum ocupata ocazional de musafiri, in special de Adela sora Lilianei cand venea vara cu copiii la ea.
- Si mai vin copiii inapoi sau raman în Anglia?
Daniela a dat din umeri.
- Cine mai stie, ei spun ca da. Strang bani si se intorc.
- Cati ani au ?
- Mircea 28, Andrei 24.
- Dar tu, ce mai faci ?
- Nenorocitii, ne taie din pensie, ai vazut ? Imi raspunde ea suparata.
- E ceva pe foc ? Intreaba sotul meu intrand pe usa.
- Ibricul ! Sar eu de la locul meu ! Ibricul ! Voiam sa fac cafea
- Lasa, nu mai pune alta apa imi striga Daniela in timp ce eu alergam spre bucatarie.Plec. Tot nu voiam sa beau cafea. Am baut destula azi.