tag:blogger.com,1999:blog-65939194091873079962024-03-08T07:15:24.704-08:00proza-scurtacheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comBlogger26125tag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-70230947284756562582015-10-20T07:38:00.000-07:002015-10-21T08:28:41.010-07:0026 Cum mă educa bunica mea...<!--[if gte mso 9]><xml>
<o:OfficeDocumentSettings>
<o:RelyOnVML/>
<o:AllowPNG/>
</o:OfficeDocumentSettings>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<o:OfficeDocumentSettings>
<o:RelyOnVML/>
<o:AllowPNG/>
</o:OfficeDocumentSettings>
</xml><![endif]--><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><br /></span>
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:TrackMoves/>
<w:TrackFormatting/>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:DoNotPromoteQF/>
<w:LidThemeOther>EN-US</w:LidThemeOther>
<w:LidThemeAsian>X-NONE</w:LidThemeAsian>
<w:LidThemeComplexScript>X-NONE</w:LidThemeComplexScript>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
<w:SplitPgBreakAndParaMark/>
<w:DontVertAlignCellWithSp/>
<w:DontBreakConstrainedForcedTables/>
<w:DontVertAlignInTxbx/>
<w:Word11KerningPairs/>
<w:CachedColBalance/>
<w:UseFELayout/>
</w:Compatibility>
<m:mathPr>
<m:mathFont m:val="Cambria Math"/>
<m:brkBin m:val="before"/>
<m:brkBinSub m:val="--"/>
<m:smallFrac m:val="off"/>
<m:dispDef/>
<m:lMargin m:val="0"/>
<m:rMargin m:val="0"/>
<m:defJc m:val="centerGroup"/>
<m:wrapIndent m:val="1440"/>
<m:intLim m:val="subSup"/>
<m:naryLim m:val="undOvr"/>
</m:mathPr></w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" DefUnhideWhenUsed="true"
DefSemiHidden="true" DefQFormat="false" DefPriority="99"
LatentStyleCount="267">
<w:LsdException Locked="false" Priority="0" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Normal"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="heading 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 7"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 8"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 9"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 7"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 8"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 9"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="35" QFormat="true" Name="caption"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="10" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Title"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="1" Name="Default Paragraph Font"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="11" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtitle"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="22" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Strong"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="20" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="59" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Table Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" UnhideWhenUsed="false" Name="Placeholder Text"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="1" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="No Spacing"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" UnhideWhenUsed="false" Name="Revision"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="34" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="List Paragraph"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="29" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Quote"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="30" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Quote"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="19" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtle Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="21" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="31" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtle Reference"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="32" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Reference"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="33" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Book Title"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="37" Name="Bibliography"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" QFormat="true" Name="TOC Heading"/>
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin-top:0in;
mso-para-margin-right:0in;
mso-para-margin-bottom:10.0pt;
mso-para-margin-left:0in;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:"Calibri","sans-serif";
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; mso-pagination: none; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #444444;">Când eram eu mică, nu eram încă la şcoală,
obişnuiam să îmi legăn picioarele care îmi atârnau atunci cand stăteam pe un
scaun. Pe scaun nu prea mă aşeza nimeni decât atunci când mi se dădea să mâmânc
şi trebuia să stau la masă. Cred că aşa fac mai toţi copiii gestul fiind un fel
de neastâmpăr al vârstei, dar enervant pentru persoanele mature din jur.
Probabil că pe bunica mea o enerva, sau poate doar dorea să mă dezveţe de acest
obicei prost, aşa că pentru a mă determina să mă stăpânesc îmi spunea totdeauna
să nu mai fac aşa, iar eu ca tot copilul curios întrebam “dece ?”.</span></span></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; mso-pagination: none;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #444444;">Fiecare părinte are metoda sa de educaţie, bunica de
fiecare dată când îmi cerea să fac ceva căuta să mă convingă că aşa este bine.
Legănatul picioarelor când stai într-un scaun este o lipsă de manieră, de
educaţie, “nu este bine”. Cum sa faci un copil să înţeleagă asta ? Bunica a
ales să îmi spună că atunci când îmi legăn picioarele îl legăn pe Dracul.
Credea ea că această asociere a gestului meu<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>cu un duh rău mă va speria. Chestia asta nu mai ţinea la mine de când
tot bunica şi de fapt toti oamenii mari mă convinseseră cu altă ocazie că nu
există draci. că dracii sunt ceea ce am eu în mine când sunt rea şi
neascultătoare, aşa că mă distram şi mai aprig legănându-mi picioarele.</span></span></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; mso-pagination: none; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #444444;">Poate am să vă povestesc altă data<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>întâmplarea care m-a convins că nu există
draci.</span></span></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; mso-pagination: none; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #444444;">Stiam deci că bunica vrea să mă păcălească şi
mă distram pentrucă vedeam că ea nu ştia că eu ştiu că nu există draci. Dar
educaţia trebuia continuată. Dacă nu mergea cu răul, trebuia să fiu luată cu
binişorul. Cum să explice biata mea bunică că totuşi nu este bine să îmi legăn
picioarele la masă “cu binele” ? </span></span></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; mso-pagination: none; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #444444;">Pentru o discuţie cu un copil, credea ea, sau
poate chiar aşa vedea ea problema, răul şi binele trebuie personalizat. Definiţiile
abstracte nu prea sunt uşor de explicat şi sunt şi mai greu de înţeles. Trebuia
să găsească ceva ce să atingă partea bună a fiinţei mele, nu să mă sperie.</span></span></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; mso-pagination: none; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #444444;">Pentru ea orice argument moral era legat de
Dumnezeu. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Exemplul personalizat trebuia deciI
dat din domeniul acesta. Nu putea să apeleze chiar la Dumnezeu <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>căci se temea să nu strice ceva în cazul unei
confruntări cu vesnicul meu " dece?". Atunci a apelat la un sfânt mai
mic dar foarte puternic, "mama". Bunica mi-a spus că atunci când stă
la masă un copil, Maica Domnului stă sub masă şi binecuvântează mâncarea, iar
eu dacă dau din picioare pot să o lovesc. Nu prea stiam cine este acea persoană
şi a cui mamă era dar bineînţeles că m-am uitat sub masă şi nu am văzut pe
nimeni.</span></span></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; mso-pagination: none; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #444444;">-Dar nu este nimeni sub masă, îmi amintesc că
am spus eu.</span></span></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; mso-pagination: none; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #444444;">-Maica Domnului este nevăzută, mi-a explicat
bunica.</span></span></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; mso-pagination: none; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #444444;">-Bine, este nevăzută dar dacă este sub masa
unde mânânc eu, cum poate fi şi sub masa unde mânâncă odată cu mine şi alt
copil? </span></span></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; mso-pagination: none; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #444444;">Am spus asta pentrucă atunci <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>când eram eu la masă, erau şi ceilalţi copii
cu care mă jucam.</span></span></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; mso-pagination: none; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #444444;">- Maica Domnului nu este aşa, ca oamenii,
este un duh sfânt mi-a spus bunica. Un duh sfănt este peste tot chiar dacă
oamenii nu îl văd şi nu ştiu asta. Acum este sub masă şi vede că eşti
neascultătoare !</span></span></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; mso-pagination: none; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #444444;">Bunica îmi vorbea cu convingere. Simţeam că
ea crede ce spune. Chestia cu Maica Domnului un Duh Sfant părea ceva serios
căci observasem de multe ori că oamenii mari chiar credeau că există ceva
sfânt. Nu mă bazam niciodată doar pe ce spunea bunica, deşi ştiam că bunica
ştie mult mai mult decât alţii despre ce este sfânt,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>dar prea vorbeau serios toţi oamenii mari
când se discuta de Dumnezeu.</span></span></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; mso-pagination: none; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #444444;">Atunci nu cred că am înţeles tocmai bine cum
este cu Maica Domnului care nu se vede dar stă sub masa mea când mânânc,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>dar bunica m-a convins. Pentru orice
eventualitate am hotărât că .nu voi mai legăna picioarele când sunt la masă. Nu
aveam de gând să mă port urât cu un Duh Sfant, mai ales că după spusele
bunicii, era ceva ce se băga<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>mereu<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>în viaţa mea protejându-mă spre marea ei
bucurie<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>.....</span></span></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; mso-pagination: none; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #444444;">Si de<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>atunci nu am mai legănat picioarele cand stau la masă niciodată.</span></span></span></div>
cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-19077455200884630872013-08-11T05:40:00.001-07:002013-10-08T12:45:35.874-07:0025. O întâmplare adevărată.<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><br />
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin:0in;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Aşteptam pe peron sosirea
trenului. Pe bancă, lâmgă mine mai erau două femei, una în vârstă şi una mai
tânăra. Se vedea, se cunoşteau, erau din acelaşi sat.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Era vreme frumoasă. Soare, cald,
aşa că gândul ne-a dus la ploaie şi vreme urâtă.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">- Când plouă şi fulgeră, se
aprinde o lumânare a continuat cea tânără discuţia atrăgându-mi curiozitatea
pentru ce vorbeau..</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">- Da, şi eu ştiu că aşa se face
adăugă cea bătrână.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">- Dece? Am întrbat eu <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>care stăteam alături şi nu le cunoşteam<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>dar am obiceiul să mă bag în discutii
nepoftită.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">- Ca să vadă Dumnezeu că te temi
şi îi ceri să te ocrotească.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">- Da, am gândit eu cu voce tare,
obiceiurile astea te ajută, au rolul să îţi<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>liniştească spiritul într-un fel. Se acţionează asupra inconştientului
nostru. Credinţa este foarte importantă...</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">- Nu doar atât, a continuat cea
bătrână care şi-a întrerupt apoi vorba ca să răspundă la telefon. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">După ce a dat lămuririle
corespunzătoare pentru locul unde se află şi când ajunge acasa, a continuat.
Era o femee de aproape 80 de anui, dar încă vie şi cu privire inteligentă sub
broboada ei neagră.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">- <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>In tinereţe nici eu nu credeam prea mult în
Dumnezeu. Eram nemulţumită de viaţă şi îi reproşam lui Dumnezeu că nu mi-a dat
o viaţă pentru care trebuie să-i fiu recunoscătoare. Lipsuri, ca la toţi pe
vremea aceea, iar bărbatul cam beţiv. Chiar dacă ne-am luat din dragoste nu eram fericită.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">-<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Il ştii,<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>s-a adresat ea celeilalte. După spusele doctorilor era gata să moară.
Cum era să fiu recunoscătoare lui Dumnezeu ? Aveam 30 de ani si 4 copii. Rămăsesem
însărcinată cu al cincilea. Am vorbit cu bărbatu-meu şi i-am spus că pe ăsta îl
lepăd. Nu cred că sunt în stare să cresc 5 copii singură. Si patru sunt mulţi
pentru o femeie singură ! </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Cel mai mic avea 4 ani.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>El a spus să fac ce cred....</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Am plecat la oraş să mă
programez pentru chiuretaj.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Când a ajuns la spital, la doctor era coadă. Chiar
când se ajunsese cu rândul la mine, doctorul a ieşit din cabinet şi ne-a spus că este târziu, nu mai face în acea zi nimic. Să venim a
doua zi. M-am întors acasă şi am spus soşului ce s-a întâmplat. Seara am avut un vis.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Am visat că era pe înserat, eram
într-un câmp plin de flori iar pe cer stele de toate culorile. Mă simţeam bine
si mă plimbam cu privirea la cer. Deodata dintre stele a apărut un înger care trăgea
după el un copilaş. Copilaşul plângea şi mie mi se rupea sufletul de plânsetul
copilului. Îngerul s-a oprit în faţa mea şi m-a întrebat dece îmi este milă de
copil dacă tot vreau să-l dau afară. Stăteam uimită şi plină de suferinţă
pentru acel copilas, dar nu eram în stare de nici un alt gând. In continuare
voiam să fac chiuretaj.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Atunci îngerul care era în aer
împreună cu copilul ce plângea mi-a arătat puţin în spatele meu, pe pământ, un
baitel îmbracat cu niste pantalonasi albaştri şi o bluză roşie.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">- Uite il vezi pe ăla, mi-a spus
îngerul, daca îl leăpezi pe ăsta, eu ţi-l iau şi pe acela.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Si m-am trezit!</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Am spus însă : „vise !” şi m-am
dus totuşi la spital cum eram programată. Pe holul spuitalului era o femeie mai
în vârstă care aştepta. M-am luat în vorbă cu acea femeie Am întrebat-o dacă
stă şi ea pentru chiuretaj. Mi-a spus că îşi aşteaptă fica, apoi<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>din una în alta, i-am povestit visul. Femeie
aceea m-a convins sa nu mai fac chiuretaj si m-am întors acasa. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">M-a întâmpinat baiatul cel mic,
al patrule,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>cel pe care îngerul mi-l
arătase când mă ameninţase că mi-l ia dacă îl lepăd pe cel de al cincilea. Era
îmbrăcat exact aşa cum<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>l-am visat si
doar nu eu il îmbrăcasem aşa căci<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>am
plecat de acasă înainte de a se trezi el şi de a se îmbrăca..</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">- Mamă, mamă, strga el vesel.
Eram să mor !</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Ce se întâmplase ? Alecu, un
căruţaş vecin cu noi a trecut prin sat cu căruţa, iar băiatui meu s-a uracat în
căruţă cum îi era obiceiul. S-a dat jos cu puţin înainte de a face cotul spre
Bârlad, spre râu, nu spre oraş. Dacă nu se dădea jos spunea copilul vesel şi cu
inconştienţa copilăriei, aş fi murit ! Calul s-a spriat, iar căruţa s-a
răsturnat. Badea Alecu a fost prins sub roţi şi a murit. Tot satul era adunat la
locul cu pricina.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">- Muream şi eu! Repeta copilul sărind într-un picior,
spre spaima mea.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">De atunci cred în Dumnezeul.
Spuneţi şi voi, am visat un înger care mi-a spus sa nu fac chiuretaj, este de
înţeles, am visat pentrucă la asta mă gândeam atunci. Dar îngerul m-a ameninţat că
îl ia şi pe cel mic dacă nu îl ascult, iar copilul pe care mi l-a arătat era
îmbrăcat aşa cum m-a întâmpinat băiţelul meu atunci când era să fie strivit de căruţă. Asta pare de acum altceva...</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Să nu cred în semne? Eu cred !
Dumnezeu să ma ierte, dar cred...</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Acum am vorbit cu baiatul de
care vă spuneam, cel pe care îngerul m-a ameninţat că mi-l ia dacă îl lepăd pe
celalalt. Si uite, am mai pus o cană de apă în mâncare şi i-am crescut pe toti
cinci iar acum mă bucur de ei.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">- Si al cincilea a fost tot
băiat cum spunea ingerul ? Am mai întrebat eu.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">- Da, tot băiat<span style="mso-spacerun: yes;">. </span>Ei spunţi,
asta nu ar merita să fie scrisă, să înţeleagă toţi ?</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">- Aşa este, am aprobat eu... Dar cum
trenul meu tocami sosise pe linia întâi, am întrerupt discuţia .</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-65573987106339566482013-08-11T05:36:00.002-07:002013-08-11T05:45:34.381-07:0024. Inainte de operaţie<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><br />
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin:0in;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Acum cinci minute am luat pastila recomandată de medic. Peste 6 ore trebuie
să o iau pe a doua. Până atunci trebuie să scriu tot ce mâine s-ar putea să
uit. Ba chiar ştiu sigur că voi uita. Mă întreb însă ce voi crede eu, mâine,
despre ceea ce voi scrie acum. Voi considera textul ceva interesant, o poveste
S.F., o tâmpenie scrisă de un copil tembel sau voi păstra destule amintiri
despre starea mea de acum astfel că voi înţelege totul. De fapt, aşa sunt
considerat acum, un copil cu probleme. </span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Am 16 ani. De când am învăţat să vorbesc, mintea îmi este invadată de amintiri aşa spuse
false. Am amintiri şi sentimente ca şi cum aş fi trăit mii de vieţi înainte de
asta. La început amintirile apăreau haotic si nu înţelegeam cine sunt cu
adevărat. Simţeam în mine o personalitate care se impunea. Cu timpul,
înţelegând că totul se petrece în mintea mea, când amintirile false ma
copleşeau, am început să mă retrag şi să le depăn în singurătate selectând ce puteam
înţelege şi ce mi se părea vrednic de a fi uitat. Aveam aproape trei ani, învăţasem
să citesc şi să scriu iar părinţii mă socoteau un geniu. A fost suficient să mi
se arate odată ceva că restul învăţam singur. Era ca şi cum ştiusem totul iar
acum imi reaminteam totul. Imi aminteam de madame Denisse care vorbea cu mine
doar în franceză, şi repetam fraze întregi din această limbă pe care nimeni din
casă nu o ştia aşa că multă vreme toţi credeau că era un joc inventat de mine. Mi-am
amintit de bunicul cu care vorbeam ebraica, limba de care nimeni nu se indoia
că nu o ştiam ci doar o inventam, si multe noţiuni de matematică până când
cineva şi-a dat seama că de fapt aveam cunoştinţe pe care nu ar fi trebuit sa
le am.</span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">In acea perioadă, nu împlinisem 5 ani, mi-am amintit că am fost medic. </span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">După puţină agitaţie, cei din jurul meu au considerat că probabil am citit
cărţi din biblioteca familiei şi că având o memorie iesită din comun puteam să reproduc
ceeace citeam sau auzeam în casă. Le spuneam că am studiat şi am practicat medicina şi asta era considert
jocul meu preferat. </span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Nu am căutat să îmi amintesc unde şi în ce condiţii am trăit, am considerat
că nu ar fi fost necesar să reţin această informaţie. Imi aminteam însă că
studiasem omul şi creierul uman, că experimentasem pe animale şi chiar pe oameni căutînd elementul
ce diferenţiază materia vie de materia organică, dar fără viaţă. Studiasem cum
se transmite viaţa pe embrionul om-animal şi când anume se poate considera că
embrionul trăieşte şi nu este doar un boţ de materie organică aşa cum este
pielea sau sângele. Căutasem deosebirea dintre elemtul ovul sau
spermatozoid şi elemntul rezultat prin
unirea acestora. Mă întrebasem, ca medic, dece fiecare în parte este doar
materie organică iar după unire, sau
într-un anume moment, devine „viaţă”.</span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Am petrecut mult timp memorând amintirile acelea. Fiecare noţiune pe care mi-o
aminteam se cerea definită şi toate acestea petrecându-se la acea vârstă nu era
uşor. Foloseam cuvintele de care îmi aminteam fără nici o aparentă legătură, în
mijlocul unor discuţii, fără nici o noimă şi schimbam subiectul pe care îl
discutam cu cei din jurul meu cu ceea ce era în mintea mea fără să îmi dau
seama. Asta a făcut pe părinţii mei,
care sunt medici, să creadă că sunt influenţat de discuţiile din casă. Incercau
să mă convingă să nu mai vorbesc despre lucruri pe care nu le înţeleg.</span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Unii din familie considerau că sunt lasat să citesc ceea ce nu înţelegeam şi
îşi manefestau îngrijorarea faţă de indulgenţa părinţilor mei, dar părinţii nu
m-au oprit să citesc ce vreau deoarece credeau că sunt manifestări de teribilism
care vor trece cu vârsta. </span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Văzând că cei din jurul meu nu mă înţeleg am continuat să mă retrag în
amintirile mele. Mi-am amintit că atunci când eram medic am recurs la tehnica
regresiei în timp prin hipnoză, crezând că voi avea revelaţia momentului naşterii. In acea stare de regresie hipnotică, atunci, ca
medic am descoperit ca detineam amintiri din alte vieti şi că ascundeam aceste
cunoştinte de sotia şi copiii mei. Mi-am amintit că atunci când am fost medic am
devenit un adept al reîncarnării sufletului ceea ce nu era acceptat de alţii. </span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">La cinci ani m-am retras tot mai mult din lumea înconjurătoare rememorând amintirile si dobândind multe
cunoştinţe. Mi-am dat seama că nu trebuie să mai spun la cei din jurul meu ceea
ce îmi aminesc şi nu am mai spus mult timp lucruri care mi-ar fi putut
îngrijora parinţii.. </span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Mi-am amintit că atunci când am fost medic
m-am concentrat pe modalitatea de a-mi
păstra memoria călătorind dintr-un corp în altul şi am înţeles ce este
acea cantitate de energie care determina apariţia vieţii într-un mediu de
substanţă organică. Multe amintiri îmi erau de neînţeles căci nu îmi aminteam
totul, deodată, ci progresiv. După un timp am cautat să îmi amintesc si altceva
decât că am fost medic. </span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Trebuie să recunosc că amintirile mele ca
doctor, m-au făcut să pot trece un timp,
prin această viaţă, ca un om aproape
normal. Am înţeles că nu pot spune tot ce îmi amintesc dar involuntar, atunci
când dădeam explicatii la ceva ce nu ar fi trebuit să ştiu la vârsta mea, cei
din jur aflau că sunt ciudat. </span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Doar eu îmi aminteam ceea ce trăisem în
alte vieţi şi mă întrebam dece ceilaţi
nu îşi aminteau la fel ca mine. </span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Dar deja stiam din amintirile mele că
oamenii nu stiu că au astfel de amintiri şi că este bine să nu spui celorlalti că
eşti altfel decât ei.</span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">După un timp mi-am dat seama că nu pot
păstra în memorie toate amintirile, că sunt prea multe pentru a putea fi
utilizate concomitent cu memoria din această viaţă, respectiv în actualul creier de care mă folosesc.</span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Am înţeles că trebuie să păstrez doar ceea
ce este interesant sau cu adevărat util, restul rămânând în sfera starii de
semiuitare pe care ştiam că le pot totusi afla în stare de hipnoză, stare pe
care nu am înţeles-o bine niciodată</span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">De la patru la şapte ani, am trecut prin
căteva vieţi pe care nu le-am memorat decît puţin, ca amintiri din primii ani
de viaţă.. Am reţinut de la fiecare viaţă
perioada copilăriei, când învăţam să
vorbesc, astfel că atunci când am ajuns
la şcoală stiam să scriu şi să citesc în mai multe limbi printre care şi
chineza, ebraica şi greaca veche, araba, scandinava, rusa, franceza, spaniola
şi bineînţeles engleza.</span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">La început mă amuzam făcând expuneri către
colegi, dar cănd profesorii au chemat pe tata să-i arate ce fac, am înţeles că
trebuie să îmi expun mai prudent cunostinţele pentru a nu fi considerat un ciudat.
Cu toate măsurile de prudenţă luate de mine, părinţii au înţeles că ceva nu
este în ordine cu mine. Am avut încredere şi le-am spus adevărul dar ei au
devenit şi mai îngrijoraţi. </span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Nu au crezut că ştiu acele limbi cu care mă laudam şi nici nu au verificat
cunoştinţele mele. Mi-au cerut doar să nu mai o fac pe „nebunul” cu cei din jur,
căci în caz contrar va trebui să mă bage într-un spital unde voi avea parte de
multe injecţii. Asta m-a cam speriat aşa că m-am cuminţit. </span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Amintirile însă mă copleşeau şi astfel am continuat să fiu un elev
problemă, retras în interiorul meu unde selectam amintiri din alte vieţi.</span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Mi-am amintit de o perioadă când am fost un inginer. Căutam şi
atunci natura acelei scantei divine ce constituie viaţa. În acea viaţă căutam acea formă de energie pe care noi oamenii o numim suflet. Aşa cum materia este o
formă a energiei, tot aşa şi sufletul, credeam eu, este o formă a energiei. Are acel dublu
caracter de undă şi particulă la fel ca lumina şi are proprietetea de a reţine
informaţia şi a modela materia conform informatiilor reţinute. Dar aceste
amintiri nu erau foarte clare. Imi aminteam că am publicat câteva articole
despre descoperirile mele, dar nu îmi aminteam ceea ce scrisesem. Imi aminteam
că şi ca inginer unii mă considerau genial, alţii nu înţelegeau nimic din ce
scriam.Eu mi-am notat numele articolelor şi unde erau publicate precum si
numele meu ca inginer. Nu le-am căutat dar poate le voi căuta mai târziu. </span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Acum, la 16 ani, deşi stiu mai mult decât ar sti un tânăr la
vârsta mea, nu reuşesc să mă concentrez suficient ca să trec examenele de sfârşit
de an. Aintirile îmi vin cu viteză uluitoare tocmai când ar trebui să
mă concentrez la altceva. Nu as fi reuşit să scriu nici aceste rânduri daca
n-aş fi luat pastila aceea care mă linişteşte până în momentul operaţiei.
Urmează să îmi extirpeze tumora de pe creier. Pastila aceea ma lasă să ma pot
concentra, opreşte valul de amintiri din alte vieţi.</span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Tumora mi-a fost descoperită când parintii mei, îngrijoraţi de starea mea,
au hotărât să îmi facă o tomografie pe creier. Sperau să vadă un motiv pentru
care eu să nu mă pot concentra, un motiv ce trebuie îndepărtat. Au găsit această
tumoră şi urmează să fiu operat. </span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Acum sunt în spital. Tot ce scriu
acum am mai încercat să scriu dar niciodată nu am reuşit să îmi controlez
gândurile ca acum. </span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Am doar acasă, în biroul meu, un fel de jurnal la sfârşitul căruia am o
lista cu articole din ziare străine şi cărţi de care îmi amintesc că le-am
scris şi numele pe care mi-l aminteam că îl aveam atunci. Va trebui să încerc
să le verific existenţa. Va trebui să mă mulţumesc cu ea căci acum îmi este greu le amintesc.</span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Cred că după operaţie voi încerca să compar ce am scris în jurnal cu ce
scriu acum. Nu am reuşit să notez multe din ceea ce mi-am amintit din vieţile
mele anterioare. Din cauza vitezei cu care trebuie să îmi urmăresc gândurile
scrisul meu pare o mâzgâleală. Prin faptul că mereu îmi amintesc, nici nu am
când să mă concentrez la a-mi descifra gândurile. Acum însă, după pastila pe
care am luat-o, pot să mă opresc, să nu îmi amintesc de ceea ce nu vreau. Ce
pastilă mi-a dat oare doctorul?</span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Am să notez acum doar ceea ce trebuie să verific, trebuie să verific daca
oamenii care îmi amintesc că am fost, au existat. Trebuie să verific nume,
locuri, si cărţile de care îmi amintesc că le-am scris.</span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Dacă înlăturarea tumorei sper ca viteza cu care mă lupt cu acester amintiri
va scădea şi voi reuşi să am o viaţă normală. Sau poate .va aduce şi
înlăturarea acestor amintiri. Imi vor rămâne însă notiţele, pentru a-mi împrospăta memoria.</span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Dacă operaţia va reuşi si tata crede că va reuşi, deşi nu el mă operează,
vreau să continui cercetarile începute ca medic, desi si cele descoperite de
mine ca inginer mi se par foarte interesante şi ar merita continuate. </span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Doresc însă foarte mult să îmi
amintesc de o anumită perioadă de tăcere, nelinişte si dorinţi pe care o simt
ca existând între fiecare două vieţi trăite. Sper ca atunci când amintirile se
vor opri, îmi voi aminti de acea perioadă. Sper
să mă pot concentra pe acele amintiri pe care nu le pot defini. </span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Cred că este vorba despre viaţa mea între doua reîncarnări. Mereu intervine
în mintea mea amintirea unei perioade în care nu am trăit, o perioadă din care
nu reţin fapte ci sentimente şi dorinţi, şi o mare durere sufletească, nu
fizică.. Îmi amintesc de o comunicare exaltată cu mai multe entităţi asemeni
mie, nedefinite, dar cunoscute, de parcă ar fi fost o prelungire a eului meu. Totul
pe bază de infinită şi atotcuprinzătoare existenţă, cu nimic concret. Ceva
imposibil de definit.</span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Dacă voi mai păstra ceva din capacităţile mele actuale, din cunoştinţele
căpătate amintindu-mi şi mereu amintindu-mi,
sper ca să reiau cercetările din trecut.</span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Dar pentru asta trebuie să ajung să-mi iau examenele şi să înţeleg ce pot
face în această viaţă şi nu în vieţile mele trecute. Nu vreau să pierd
amintirile astea dar multitudinea lor m-a copleşit. Nu le mai pot controla, nu
le mai vreau.</span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Inainte de a lua a doua pastilă care ma va adormi, voi încerca însă să îmi
amintesc când şi dece am ales acest corp. Am senzaţia că ştiam ceva ce acum îmi
scapă. Am senzaţia că am primit acest imbold de undeva din afara voinţei mele,
sau mai bine spus de la o conştiinţă pe care am pierdut-o. E ca şi când aş fi primit
un ajutor de la a o altă conştiinţă din care eram parte şi din care m-am
desprins în aceşi moment în care am primit acest corp. </span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Din momentul în care am primit un corp am intrat într-o altă lume.
Amintirile mele din alte vieţi sunt solide, la fel ca acelea din această viaţă,
sunt intamplări si evenimente reale. Cele dintre vieţi sunt fără durată în timp, sau loc. Am senzaţia că eram
într-o lume paralelă în care timpul era doar clipă. O lume pe care nu o pot
defini oricât mă stăduiesc.</span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">..............................................................................................................................................................................</span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Atât a mai rămas din vraful de hârtii scrise de tânărul Eduard Wattson înaainte de a intra la
operaţie. Tânărul căruia i s-a extirpat o tumoră pe creier a decedat pe masa de
operaţie. Doctorul Wattson, tatăl acestui tânăr a luat tot ce a găsit scris de
fiul său chiar înainte de operaţie, dar probabil că aceste foi căzuseră de pe
masa şi alunecaseră sub canapea iar după tragedie nu le-a mai căutat deşi era
uşor de remarcat că lipseau, era tocmai
începutul.</span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Au rămas să le găsesc eu şi să rămân nedumerită citindu-le. Era un băiat
tare frumuşel Eduard ăsta. </span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">
</span></span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span lang="RO">Păcat de el !</span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;">
</span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="RO">Bineînţeles nu l-am întrebat niciodată nimic pe doctorul Wattson, tatăl
acelui băiat.</span></span></span></b></div>
<b><span style="font-size: small;">
</span></b><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-52084352843031379312013-06-06T08:43:00.000-07:002013-06-06T09:45:09.186-07:0023. Marjorie<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><br />
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin:0in;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Maria Comneanu,
soţia marelui chirurg Alexandru Comneanu, Marjorie cum îi spuneau prietenii de
scenă îşi făcea loc să coboare din tranvaiul care o transportase de la prietena
ei Violeta, până la intersecţia dintre Rahova şi Şoseaua Viilor unde urma să shimbe
tranvaiul cu aotobuzul 176 care o lăsa destul de aproape de strada Londra unde
era vila la care locuia.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Nu
ştia ce să facă, să mai meargă o staţie şi să coboare la intersectia următoare,
pe strada unde locuia altă prietenă de a ei, Ioana?</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Ar
fi mers la ea dar nu-i telefonase aşa că nu ştia dacă este acasă. Era intrigată
de discuţia pe care o avusese cu Violeta şi nu voia să meargă acasă unde era
singură, doar cu pisicile ei.Sotul doamnei Comneanu era plecat la Curtea de
Arges unde aveau o mare vila de vacanţă, o hardughie de palat pe care ea nu o
putea suferi, căci Alec, sotul doamnei il renova permanent. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">In tinereţe
doctorul fusese un bărbat foarte frumos şi Marjorie îl iubise foarte mult. Poate
mai mult decât pe oricare din aventurile ei de înainte de căsătorie, dar pasiunea
lui pentru meseria de medic l-a împiedicat să o facă fericită. Marjorie a fost
tentată de multe ori să îl înşele dar mereu a trecut peste tentaţii, regretând
de fiecare dată ocazia pierdută şi visând la ce a pierdut</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">A ezitat, dar s-a
hotărât. Nu mergea la Ioana. Avea şi sacoşele alea cu mâncare pentru animale!
Pe lângă armata ei de pisici mai hrănea si unele care îşi aveau culcuşul prin
subsolul caselor din vecinătate. Bietele animale, gândea ea, probabil sunt
moarte de foame. La ale ei, lăsase ceva de mâncare când<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>plecase dar celelalte, o aşteptau.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">- Dă-te fato la
o parte ! S-a răstit ea la o tânără de un metru si saptezeci căreia ea îi venea
până la umăr.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Tânăra,
brunetă, nu a ripostat şi s-a îndreptat din poziţia aplecat, aşa cum era
forţată să stea ascultând ceea ce-i spunea destul de tare o prietenă care era
aşezată pe un scaun, iar tânărul care stătea la uşă a ajutat-o să coboare, ceea
ce a mai tăiat din furia pe care o simţea faţă de toată lumea.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Avea poşeta
agăţată de gât şi două sacoşe mari, care chiar dacă nu erau grele erau totuşi
incomode, iar piciorul ei prins în aparatul care îi susţinea rotula spartă,
abia se răsucea.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Marjorie venea
de la o prietenă care scria cărţi de factură ezoterică, Violeta. Scria în
colaborare cu Doagă Vasile. El era cel cel primea mesaje prin dicteu divin de
la Hristos. Acum Marjorie<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>primise
răspunsuri la nişte întrebări.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Violeta
le transmisese prin Doagă Vasile<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>iar
Doagă i-a trimis răspunsul prin telefon în prezenţa ei. Pusese nişte întrebări
speciale, despre reîncarnarea sufletului si despre posibilele reîncarnari ale ei,
ale lui Marjorie, în nişte personaje foarte speciale aşa cum altă prietenă de a
ei, care făcea studii despre reîncarnare îi sugerase că era posibil. Nu era
satsfăcută de răspunsurile cam evazive. Doagă reproducea răspunsul în cuvinte
imprecise, folosind termeni ca : „ Rază din, nu trebuie ştiut, aşa ca să
înţelegi, aproape ca, însă, nu este un răspuns şi, dece vrei să ştii?”</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Ar fi fost bine
să poată vorbi cu Ioana pe această temă. Nu că s-ar fi îndoit de ce spunea
Violeta, dar ar fi fost o discuţie care ar fi lămurit mai bine întrebările pe
care şi le punea... </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Coborând în
staţie şi-a rotit privirea căutând o bancă liberă unde să se aşeze, nu voia să
aştepte maşina în picioare. Piciorul acela o durea destul de mult.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Lângă gardul
centrului de primire deşeuri de hârtie care era la cel mult 10 metri de staţie,
un tânăr o privea cu nişte ochi străfulgerători.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Ceva în
privirea acelui tânăr i-a dat fiori. Nu se putea revolta împotriva lui deşi era
clar că părea o obraznicie !. Socată ar fi vrut să-l pună la punct. Ştia că ar
fi trebuit să-l înveţe bunul simţ, să nu mai privească aşa insistent o femeie, dar
nu putea scoate o vorbă.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Se întreba dacă
îl cunoaşte de undeva şi parcă i se muiau picioarele de emoţie. Ii amintea
ceva.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Spre salvarea situaţiei, maşina a sosit repede
şi ea s-a urcat fără să mai privească înapoi, aproape speriată de neobişnuita
privire a barbatului. Urcată în maşină si-a dat seama că tânărul nu era chiar
aşa de tânăr cum apeciase la început, decât dacă îl aprecia<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>în comparaţie cu vârsta ei.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Cine să fi fost
? se întreba. Nu cumva era un cunoscut, iar ea arătase că l-ar fi uitat ca o
ramolită bătrână ? In orice caz, habar nu avea cine este </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">In urmă,
bărbatul care nu avea mai puţin de 40 de ani, dar arăta mai tânăr datorită
pletelor lungi, boeme si a siluetei subţiri, a rămas sprijinit de gard mai
şocat decât ea.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Era Maria Comnean şi-a spus el
revenindu-şi din uimire. Era chiar acea femeie pe care am iubit-o ca un
trubadur medieval<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>timp de 7 ani, fără
să-i vorbesc, fără să ştie nici ea nici altcineva. Iubirea mea <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>ca de licean !</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Atunci era o prfesoară tânără, abia
intoarsă de la Paris unde îşi însoţise soţul, un doctor renumit si un bărbat
interesant. Asista <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>la examenul meu de
admitere la Institutul de teatru. M-am pierdut cu totul în faţa ei şi am picat </span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">O ştiam dintr-un film în care jucase un
rol <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>de ingenuă adorabilă. </span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Ce îndrăgostit am fost de ea !</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Imi pierdeam capul de câte ori o vedeam
şi căutam să o văd fără să fiu văzut in fiecare zi până ce ea, iar a plecat
împreună cu soţul ei undeva.</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Femeia asta nu mai avea nimic din
drăgălăşenia aceleia de care m-am îndrăgostit şi totuşi am recunoscut-o. Fusese
ca o mică pasăre paradise, o bijuterie cu un zâmbet de înger diafan<span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Acum, când a coborât din maşină ajutată
de acel tânăr, cu sacoşele ei disproportionat de mari faţă de fiinţa ei mică şi
neajutorată am fost tentat să mă <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>reped
să o ajut. Când şi-a răsucit capul cu părul între cărunt şi vopsit, mi-am
amintit de ea. O clipă, într-un gest, a fost fiinţa diafană de care fusesem
îndrăgostit. Am <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>recunoscut-o ! Era ea,
marea mea iubire ! Pierdută între acei ani în care zilele treceau ca
fluturii...</span></i><span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;"> </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Si-a revenit cu
greu !</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Marjorie
Comneanu, nu îşi putea lua gândul de la acea viziune ciudată. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">A fost ceva real? se întreba ea.
Brunet, cu ochi verzi, pătrunzători, părul lung şi o umbră de barbă, parcă era
imaginea lui Hristos. Dacă îi povestesc Violetei că m-am întâlnit cu Iisus şi
m-a privit<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>aşa, n-o să mă creadă !</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Poate să spună toată lumea că sunt
nebună, dar omul acela era materializarea lui Iisus din Nazaret. Privirea lui era
dragostea lumii întregi. Mă arde şi acum.Nu am putut să-l pun la punct. Era un
om oarecare, dar avea ceva ce<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>m-a oprit
si doar eu nu mă opresc cu una sau două, găndea Marjorie din ce în ce mai agitată.
După întrebările mele despre reîncarnare şi răspunsurile de la Violeta, dacă îi
mai povestesc şi asta Ioanei, o fac praf !. Parcă aş fi visat !<span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Dar dacă era cineva cunoscut iar eu
m-am purtat ca şi când aş fi o bătrână cu Alzhaimer ?</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"></span><br /></span></div>
cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-55390295021968835482011-12-19T15:30:00.003-08:002014-06-07T00:44:15.688-07:0022. La Bal...La Casa Armatei era bal mare. Balul Crăciunului. Ofiţerii îşi aduseseră nevestele şi copiii. <br />
Lucian Diculescu, nou venit din capitală, cu gradaţie nouă de căpitan, se interesa de persoanele de sex femenin din garnizoană.. <br />
- Cam slabă situaţia pe aici ! Jale! Numai ţoape gătite ca la bâlci! Si ce de puradei! Care mai de care o mândrie a familiei noastre prospere...<br />
Georgescu s-a uitat la el zâmbind. <br />
Lucian Diculescu era un barbat ţanţoş si frumuşel. Ochi albaştri si par negru, o mustăcioară subţirică si virilă, mâini de pianist şi cam atât. Nu era nici prea înalt nici prea atletic dar arăta bine, proporţionat si svelt.<br />
- Cum e comandantul?<br />
- E cumsecade, înţelegător, dar să nu-l minţi. Şi nevastă-sa e o femeie de treabă. Face nişte plăcinte !<br />
- Ce plăcinte?<br />
- Totdeauna de ziua lui ne trimite nişte trataţii mişto!<br />
Lucian a trecut cu vederea peste cuvântul mişto şi a întrebat <br />
- E cu cineva?<br />
- Cine? Doamna? E femeie serioasă.<br />
- Nu există femeie serioasă începu Diculescu să se amuze. E nasoală?<br />
- Nu, e drăguţă.... Uite-o aia este şi îi arătă căpitanului o femeie de treizeci si ceva ani, nu prea înaltă, cu un păr bogat, vopsit acaju închis, ochi verzi si buze corai, faţă rotunjoară si drăgălaşă, cu năsuc nostim si privire veselă. Dansa cu colonelul, un bărbat înalt, brunet, cu privire ageră şi ţinută dreaptă, elegantă. Dansau frumos iar doamna colonel îşi mişca fundişorul şi picioruşele cu tocuri cui, incitant.<br />
- Mă aşteptam la o altfel de femeie, spuse el. E ca o savarină! O savarină dulce, izbucni capitanul în râs. <br />
Apoi adăugă, „Fii atent la mine, a mea este!” <br />
Georgescu zâmbi la fel de indulgent ca şi până atunci... <br />
Căpitanul Diculescu pândi momentul când colonelul s-a oprit din dans şi s-a prezentat şefului cerând permisiunea să danseze cu doamna.<br />
Doamna aceea mignonă, cu un piept bine făcut se învârtea repede şi uşor. Încercă să schimbe pasul aşa fel încât să îşi împiedice partenera de dans dar doamna colonel i-a atras atenţia scurt „Fii atent!” Si i-a aruncat un zâmbet superior de „nevasta şefului”.<br />
Lucică, puţin lovit în amorul propriu începu atacul.<br />
-Ce zici? Ne mai vedem? <br />
- Doamna colonel uimită a căscat buzele ei corai şi a răspuns puţin jignită.<br />
- Ce ziceţi? Corectă ea. Bănuiesc că ne vom mai întâlni în uitate. Oraşul e mic şi se pare că locuim în acelaşi bloc. Toţi angajaţii unităţii locuim în acelaşi bloc.<br />
- Da poate ne facem şi o vizită, îndrăzni el în continuare sigur pe farmecul său. <br />
Doamna colonel nu era o sfântă şi nici nu i-ar fi displăcut să fie curtată, deşi nu se gândea la o relaţie care să-i tulbure căsnicia, dar abordareaa obraznică a acestui tinerel o irita. Lucică tocmai pe iritarea partenerei miza.<br />
- Hai, ca doar nu îmi spuneţi mie că nu aţi mai intrat in casa unui bărbat!<br />
Buzele corai ale doameni colonel rămaseseră întredeschise de uimire.<br />
- Păi... chiar.... bineînţeles că nu am mai intrat în casa unui subaltern al soţului meu. Si ochii ei verzi îl priveau căscaţi.<br />
- Lucică se amuza copios.<br />
- Doar nu vreţi să ziceţi că nu v-aţi înşelat soţul nicodată. Si după o apropiere aproape sentimentală de pieptul ei, s-a îndepărtat ca să îi privească uimerea din ochi.<br />
Ce dulce este savarina mea! Îşi zicea el în gând.<br />
Ica, diminutivul de la Florica care era numele de botez al doamnei colonel, îşi privea partenerul de dans gândind cum trebuie să reacţioneze la atâta îndrăzneală. E chiar obraznic, îşi spunea ea. Trebuie să-l pun la punct.<br />
- Nu există femei care nu şi-au înşelat soţul niciodată. Doar cele foarte urâte pot face asta. Si să nu îmi spuneţi mie că am găsit soţia care nu îşi înşeală soţul.<br />
<br />
- Nu soţul, ci amantul ! I-a aruncat răspunsul Ica peste umăr, însoţit de un răs zgomotos.<br />
Melodia s-a terminat şi căpitanul Lucică i-a sărutat mâna doamnei
colonel privind adânc în ochii ei şi pregătindu-se să o conducă la soţul
ei. <br />
Ea s-a întors pe tocurile ei cui şi a pornit repede spre colonelul, soţul ei.<br />
Lucică abia se putea ţine după ea, dezorientat.<br />
Intors la locul lui l-a întrebat pe Georgescu.<br />
- Cine este amantul colonălesei?<br />
- Ce amant? Habar n-am. Nu ştiu să aibă pe cineva. Dece?<br />
- Aşa... A răspuns Diculescu în doi peri. Nu se poate să nu aibă un amant. O fi un ştab de la Bucureşti...<br />
- Nu ţi-a mers cu savarina? A întrebat Georgescu.<br />
- Nu-i asta, dar nu este interesantă deloc.Ce femei mai sunt pe aici?cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-61097722571665214912011-12-10T02:56:00.003-08:002020-03-21T07:49:12.267-07:0021. Oana (dubla )Nu sunt una din persoanele care îşi doresc copii dar în momentul când am aflat că ar trebui să mă operez la sân, să fiu mutilată, primul meu gând a fost, „Si să nu am copii!”.<br />
<br />
Am ajuns acasă şi am plâns. Am plâns pentrucă se va întâmpla ceva foarte grav pentru mine, mai groaznic decât moartea. Dacă mori, mori şi aştepţi ceva nou, ceva ce nu ştii, dar întrucât ni se întâmplă tuturor oamenilor înţelegi că nu ai cum să o eviţi, poate doar să o mai amâni, un timp până te împaci cu ideea. Dar cu mutilarea asta cum eram să mă împac? Dacă nu voi face copii din dorinţa mea este una, dar să fiu incapabilă să fac copii dintr-o infirmitate este alta. Am plâns şi iar am plâns!<br />
<br />
Ar mai fi fost şi problema aspectului fizic dar aşa cum îmi explicase doctoriţa, acum se pot face implanturi. Poate şi un copil se poate face, cu tratament si dacă nu îl alaptezi, dar eu şi aceasta situaşie o consider un handicap.<br />
<br />
A doua zi era zi scurtă. Imi place serviciul meu. Nu este ce mi-am dorit dar am nimerit într-un colectiv în care mă simt bine.<br />
<br />
Am făcut dreptul şi îmi închipuiam că voi fi avocată, că voi apăra la început cazuri mai puţin remunerate dar că mă voi orienta şi voi ajunge si la un caz două de procese cu afacerişti plini de bani şi mă voi îmbogăţi. Am avut chiar şi un serviciu pe lângă un avocat. Am înţeles însă repede că domeniul este bine înhăţat de cei care deja deţin controlul justiţiei şi că nu oricine se poate strecura printre ei. Trebuie să dai ceva la schimb. Eu nu am nici bani, nici relaţii. Pot negocia doar trupul meu care este acum pe cale de a se deteriora complet şi pe care nu vreau să îl negociez.<br />
<br />
Nu sunt urâtă. Am un metru şaptezeci şi ceva, sunt destul de proporţionată. Imi controlez greutatea si în general pot fi considerată drăguţă. Nu pot să mă numesc o frumuseţe pentrucă nu sunt genul care se dichiseşte, care se îmbracă şi se poartă atrăgător. Pentru asta trebuie să ai un anume talent. Eu nu am acest talent, sunt genul „sportiv”. La şcoală chiar am fost în echipa de baschet.<br />
<br />
Dar chiar si în cele mai încântătoare locuri trebuie să se afle o muscă care să te bâzâie. Aşa este şi la noi la servici. Marineasca este enervantă. Nu gasea o situaţie şi era sigură că nu i-am dat-o eu. Până s-a lămurit mi-a făcut o mulţime de nervi dar la sfărşitul programului am răsuflat uşurată. Mergeam împreună cu Titi, Geo si Monica la căsuţe. Merg cu maşina mea. Ceilalti au venit cu masina lui Florescu. A fost un weekend minunat. Am aprins un foc de tabără, am cântat, am mâncat peşte prins de noi sau cumpărat de la pescari adevăraţi si am dormit în saci de dormit.<br />
<br />
Mi-am pipăit nodulul nu prea dureros de sub braţ, mare cât o nucă şi am adormit cu greu. Viaţa este atît de frumoasă. Ce mă aşteaptă de acum încolo?<br />
<br />
Titi este prietenul meu. Cam greu am găsit un băiat aşa de potrivit pentru orice pretenţii aş fi avut. Are peste un mrtru si optzeci, e atletic, sportiv si medic. Are un singur defect. A dat examen de specialitate şi se va muta la Buşteni, acolo a găsit post . Acolo are casa părinţilor. Părinţii lui au murit iar el a amenajnat casa ca un loc de vacanţa. De trei ani de cănd ne cunoaştem am fost împreună acolo în fiecare vară. Vorbim că aşa va fi şi de acum înainte dar dacă eu rămân cu serviciul aici iar el acolo, ce se va alege de realaţia noastră ?<br />
<br />
Luni eram învoită, trebuia să mă duc la spital la Bucureşti să fac o biopsie şi să se hotărască dacă mă operează sau nu.<br />
<br />
Titi ca doctor căuta să mă încurajeze. Nu orice nodul este cancer spunea el. Să vedem rezultatul.<br />
<br />
Doctoriţa mea însă era foarte convinsă că sânul trebuie extirpat înaine de a deveni periculos. Se poate trăi aşa foarte mulţi ani, spunea ea. Avea însa 58 de ani iar eu 28. Nu cred că putem fi de aceeaşi părere asupra acestestei situaţii.<br />
<br />
Am plecat singură la Bucureşti, dimineaţa pe la ora patru, aşa că m-am culcat devreme.<br />
<br />
Am luat legătura întâi ci Patric, un doctor fost coleg cu Titi. Este un tip simpatic dar care abia îmi trece de umăr. M-a prezentat doctorului si doctorul a fost deosebit de amabil cu mine. Cu trimiterea de la doctoriţa mea am fost internată şi a doua zi am făcut biopsia. Când am plecat a rămas ca Patric să mă anunţe cănd să vin după rezultat.<br />
<br />
Nu vă pot spune ce a fost viaţa mea până ce am primit telefonul de la el. Titi deja era plecat la Buşteni şi eram singură. Geo si Monica erau plecaţi la Constanţa în concediu, făceau plajă. Am mai tras un rând de lacrimi disperate si am luat drumul spre Bucuresti, din nou.<br />
<br />
Titi m-a sunat la telefon si înainte de a pleca şi când eram pe drum, în maşină.<br />
<br />
Am o Skoda. Am maşină de cîţiva ani dar încă nu am casă. Stau în garesoniera sorei mele. Sora mea a făcut facultatea de litere. Limba engleză si secundar arabă. Este mereu plecată peste graniţă şi cîştigă incomparabil cu mine.Ea mi-a trimis banii şi mi-a spus să-i cumpăr o locuinţă cum vreau eu, din ce mi-a trimis.<br />
<br />
Trebuie să o anunţ când fac operaţia. Probabil va veni atunci în ţară.<br />
<br />
Imi spunea că doreşte un post pe aici, prin Europa, Franţa sau pe aproape.<br />
<br />
Ea se plimbă mult prin Afganistan, Libia, Siria, orientul apropiat. Pe acolo viaţa nu este prea sigură dar în nici un caz nu vrea aă se întoarcă în ţară. Nici de căsătorit nu vrea să se căsătorească desi are 31 de ani. Ii place viaţa pe care o duce. Mie îmi place aici. Garsoniera ei este foarte drăguţă. Am aranjat-o după gustul meu. E ca şi a mea cât timp trăiesc. Aici e aici ! Cât timp mai am de trăit?<br />
<br />
Nu cred ca Ioana, sora mea, să se mai întoarcă în România definitiv aşa că locuinţa ei este de fapt a mea.<br />
<br />
Ca de obicei doctorul de la Bucurşti a fost amabil cu mine. După ce m-a întors pe toate părţile declarat că nu este cazul să fac încă operaţie, dar că ar trebui să vin la fiecare 6 luni la un control. Deci ne întâlnim peste 6 luni. E bine...<br />
<br />
La întoarcere am privit pomii de pe marginea şoselei. Ce repede fug din faţa mea !cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-88767846223303838622011-11-14T15:12:00.002-08:002012-06-06T09:15:35.316-07:0020. O zi în plus !Tot weekendul m-am plictisit. Treburi prin casă, învârteli fără rost . Seara m-am culcat mai obosită decât în timpul sătămânii.<br />
A sunat ceasul. M-am trezit ca de obicei fără nici un chef de viaţă şi cu dorinţa de a fugi undeva unde să iau viaţa de la început. M-am îmbrăcat şi am plecat spre serviciu cu inima grea. Dar deodată mi-am dat seama ce vreau. Vreau să mă duc la el ! Nu m-am întrebat ce explicaţii va trebui să dau sau să primesc. Mă duc ! Cum nu mi-a venit ideea asta până acum ?<br />
În tren aveam la mine doar o valijoară mică aşa cum îmi luam când mergeam în delegaţie. Am ridicat-o în plasa pentru bagaje şi i-am făcut loc. Plasa era plină. Ceilalţi luau multe lucruri inutile la drum. Eu luasem strictul necesar. Aveam loc la fereastră, aşa cum îmi plăcea. Am privit un timp cum peisajul se schimba în fugă. Nu îmi amintesc cum şi ce am vorbit, cu cine. Îmi amintesc că a fost o călătorie plăcută şi scurtă. Foarte scurtă ţinând seama de ora la care am ajuns la Paris. Nu-mi amintesc cum am trecut şi când am trecut de vamă, cum treceam dintr-o ţară în alta. Îmi amintesc cum am coborât din tren şi cum mă aştepta pe peron... Ţin minte sentimentul de fericire care m-a învăluit când m-a luat în braţe, cum îl sărutam şi mă săruta. Îmbrăţişaţi am pornit la plimbare. Nu-mi amintesc să fi mers decât pe jos şi îmbrăţişaţi. Atâta fericire nu cred că mai primisem vrodată.<br />
Imi amintesc cerul albastru. Un cer albastru şi senin. Nici un nor. Îmi amintesc Sena si Turnul Effel. În jur se vorbea franţuzeşte şi nu înţelegeam nimic. Noi n-am vorbit. Nu îmi amintesc să ne fi spus vreun cuvânt. Tăcere si fericire. Cum oare am mers mereu îmbrăţişaţi ? <br />
Eu n-am zis „Te iubesc !”, el n-a zis „Te iubesc !” dar asta auzeam, atât simţeam.<br />
Într-un târziu am ajuns la el. Mi-a arătat apartamentul, Multe camere, luminos. Ne-am aşezat pe canapea si m-am cuibărit lângă el cu capul sprijinit pe umărul lui, mereu în tăcere, privindu-i zâmbetul acela cu care m-a privit mereu. Zâmbetul lui cu care m-a cucerit...<br />
Eram îmbrăţişaţi şi fericiţi. Ce fericită am fost atunci ! Am adormit la pieptul lui descătuşată de griji şi îndoieli, fără gânduri...<br />
M-am trezit într-o aceeaşi luni, în pat, la pieptul soţului meu care mă mângâia. „Hai scoală ! Ce visai ?”<a href="http://cherie-proza-scurta.blogspot.ro/2010/03/crocodilul.html"></a>cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-32084502758590606122011-11-14T15:09:00.001-08:002011-11-14T15:09:43.793-08:0019. MediaşOrasul vacantelor… Acolo, undeva între calea feratã si o colina parcã tãiatã de mâna omului pentru a face loc trenului era casa unchiului meu, un om plin de viaţa, fericit şi blând. Imi amintesc casa lor frumoasã cu o curte îingrijitã plina de stupi de albine si araci cu rosii bine coapte. Aveam si o verisoarã, Jenica. Era o domnisoarã pe vremea aceea. Intre noi nu s-a format nici o prietenie iar viata ne-a îndepartat definitiv. Am pierdut legatura cu ea. Acum locuieste cu sotul si copii la Ploiesti.<br />
Cand mergeam acolo, tata si unchiul Stefan deschideau sticlele cu licoarea interzisã si tante Jeni <br />
(mama prin adoptie pentru Jenica) începea sã se roage la Dumnezeu. Era adventistã si complet împotriva folosirii sângelui lui Hristos cu nesocotintã. Unchiul Stefan (care nu era incã convertit) si tata se iubeau cu toatã puterea dragostei lor de frati si nu tineau seama de nimic. Mama si tante Jeni nu s-au înteles prea bine niciodatã asa ca vacantele s-au întrerupt dupã un timp. <br />
Am fost fericitã când locuind în Bucuresti si vizitându-mi pãrintii pe neanuntate i-am gãsit acolo pe tante Jeni si unchiul Stefan care le întorceau o vizitã. A fost ultima oarã când i-am vãzut. Erau bolnavi si au murit unul dupã altul în acelasi an fãrã sã ne mai revedem.<br />
Dar cate amintiri am din Medias ! Desi veneam de la Dunare si nici de Brates nu eram departe, trebuie sã le fiu recunoscatoare acelor locuri cãci acolo am învãtat sa innot. O zi întreagã am fost trasã cu un cordon prins de talie pe apa sãrata a unui bazin din Bazna si ce surprizã a fost pentru mine când am constatat cã la mine acasã apa nu mã mai tinea la suprafatã fãrã sã dau aprig din mâini. Si ce struguri am mâncat ˆîn acele locuri ! Poate amintirile mele sunt exagerate dar boabe asa mari parcã nu am mai vãzut !<br />
Si plimbarea pe care am fãcut-o cu Jeni si doi bãieti în pãdurea Grewen! Asa se numea, nu? Ce mult timp a trecut de atunci . . .cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-45556998864207198032011-11-14T15:02:00.000-08:002011-11-14T15:02:03.069-08:0018. MamaDupă mai bine de 15 ani de cand a paralizat mama a murit. Nu a vrut să ma chinuiască şi mult timp şi-a dorit mai bine să moară decât să trăiască aşa. Atunci mă străduiam să o ţin în viaţă. In ultimii ani de viaţa însă am început să-i doresc moartea iar cănd am întrebat-o dacă ar vrea să moară mi-a răspuns simplu: “Nu !”.<br />
Cumplit sentiment de vinovăţie. Nu pot sa-i cer iertare, nu am dreptul la iertare, dar îi repet din suflet: “Îmi pare rău ! Imi pare tare rău mamă !”<br />
Atacul de paralizie l-a avut fiind în vizită la mine la Bucureşti unde a şi rămas 13 ani. In toţi aceşti ani n-am ieşit din oraş şi pot spune ca nici din casa mai mult de două trei ori pe săptămâna. Soţul meu făcea cumpărăturile.<br />
In ultimii doi ani ne-am mutat toţi trei, eu, ea şi soţul meu în apartamentul ei din Galaţi. Soţul meu suferise un accident cerebral şi a fost cât p-aci sa rămână şi el paralizat ca mama. La Galaţi aveam rude care m-au ajutat. Nu aş fi putut să mă descurc altfel. Au fost câteva luni groaznice.<br />
După ce ea a murit eu şi soţul meu am plecat la casa noastră din Bucureşti unde totul trebuia luat de la început. Nici televizor nu mai aveam căci cel ce fusese bun l-am dus la Galati. După ce un vecin a incercat sa ne repare un televizor mai vechi, fără succes, ne-am hotărât să ne cumpăram unul nou. Luasem ajutorul de înmormăntare şi abia sosiţi de la casa de pensii ne-am dus la magazin. Am luat un taxi şi am adus televizorul acasă. Soferul ne-a declarat că el nu ne ajută nici să-l scoatem din portbagaj, avea probleme cu spatele. L-am luat eu în braţe vrând să-mi menajez soţul încă nesigur dupa accidentul acela cerebral. Bineînţeles el a cerut să ţină de o parte a cutiei şi ghinionul lui a fost că mânerul din partea lui a cedat şi televizorul s-a lovit de asfalt. <br />
Un trecatorşi-a dat cu parerea că l-am stricat şi culmea, când am ajuns în apartament şi l-am pus în priza televizorul n-a vrut să mai pornească.<br />
Nici vecinul care se pricepea la televizoare chiar dacă nu a reuşit să-l repare pe cel vechi nu a reuşit să-l pornească dar ne-a sfătuit să telefonăm la serviciul de garanţie şi să nu spunem că l-am pocnit “niţel” de asfalt.<br />
Am telefonat şi ni s-a cerut să-l ducem acolo. Eu rupsesem însă cutia, cum să-l transportăm ?<br />
Soţul simţindu-se vinovat s-a dus la magazin şi băieţii care ni l-au văndut i-au spus că ni-l schimbă dar să-l aducem înapoi. Cum însă să-l transportam fără cutie ?<br />
In acest timp eu am pus televizorul vechi în functie sus pe masuta de televizor iar jos pe podea, am pus cu năduf televizorul cel nou. Amândoua erau în priză şi fără speranţa mai încercam din cand în când să-l pornesc pe cel nou. <br />
Soţul meu necăjit m-a întrebat daca am plătit cu banii de la ajutorul de înmormântare. I-am răspuns că da. <br />
- Nu trebuia! A exclamat el. A fost supărată pe mine şi de aia l-am scăpat din mână !<br />
- Ba pe mine, l-am liniştit eu.<br />
Am ajuns la concluzia ca butonez in zadar. Doar o minune mai putea să pornească televizorul şi m-am trezit vorbind cu Dumnezeu.<br />
- Uite Doamne i-am spus eu, acum e momentul să faci o minune ca să mă faci să cred. Dă-i mamei putere să repare televizorul. Mama, daca nu esti suparată pe noi, repară televizorul, am spus eu chiar crezand ca este ultima speranţă. Apoi am apasat pe butonul de pornire al telecomanei aşteptand minunea, şi minunea s-a produs. Televizorul a pornit. <br />
Mă credeţi ? M-am oprit din butonat atat timp cât mi-am spus în gând monologul către Dumnezeu şi mama apoi am apasat pe buton aşteptând minunea. Am rămas surprinsă, a pornit imediat. <br />
Am facut repede acordul programelor cu spaima ca se va intrerupe, că este ceva temporal. <br />
-Mamă, sper că l-ai reparat definitiv, am continuat eu dialogul... <br />
Televizorul merge şi acum dar deşi i-am promis lui Dumnezeu că dacă face o minune acesta este momentul ca să mă facă să cred nu s-a schimbat nimic în mintea mea. Credeam că aş putea avea o relevaţie aşa cum am auzit că au avut alţii. Oare dece nu am simţit nimic ? Credeam poate şi înainte deşi nu recunoşteam sau la unii păcătoşi nici o minune nu este suficientă pentru a-i convinge ?<br />
Am rămas însă în dialog cu mama. Când nu găsesc ceva, când vreau ceva, îi cer să mă ajute. Ii spun mereu că îmi pare rău pentrucă îi voiam moartea. <br />
Îi cer părerea atunci când trebuie să iau decizii şi încerc să o conving ca şi cum ar putea să mă audă. Mă străduiesc să o simt ca şi cum ar fi într-o lume paralelă şi invizibilă şi asta îmi face placere. Mă simt aşa de bine atunci când vorbesc ce ea încât nici nu ştiu dacă cred sau doar vreau să cred.<br />
Trec pe lângă locuri unde aş fi vrut să o duc când stătea la mine dacă n-ar fi fost atat de netransportabilă. O cert că n-a vrut să mă asculte niciodată şi că n-am reuşit să vorbim ca acum când trăia de parca acum chiar m-ar asculta. Astea toate îmi produc atâta plăcere că nu pot să îmi dau seama căt este dorinîă şi câtă credinţă. <br />
O mamă dragă, ce este viaţa ?cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-49162212793401158892011-11-14T14:59:00.003-08:002018-07-16T11:46:45.471-07:0017. IonaAm descoperit o parabolã in vechiul testament, povestea lui Iona care m-a facut sa-l înteleg mai bine pe Dumnezeu. In evanghelia lui Luca 11.20 Iisus le spune "noroadelor" ca Dumnezeu nu va da oamenilor altfel de semne decât semnul lui Iona.
Iona este un proroc, simbolic reprezinta pe toti prorocii biblici. Dzeu îi porunceste sa se ducã în cetatea Ninive, cu oameni pãcãtosi si sã-i ameninte cã dacã nu se îndreaptã vor fi nimiciti. Iona stie cã Dzeu este milostiv si nu crede cã îi va pedepsi asa ca refuza sarcina. Fuge cu o corabie, nu vrea sã se facã de râs prorocind ceva ce nu crede ca se va întâmpla. Dzeu însã îl pedepseste si este înghitit de un peste mare. Trei zile stã în burta pestelui si se roagã de Dzeu sã-l ierte. Dzeu îl iarta si astfel pestele il elibereaza viu, dar trebuie sã respecte porunca, sã proroceascã distrugerea cetãtii. <br />
Eu aici nu văd minunea, adica nu văd că este vorba de un peste mare care sa inghita un om si omul sa traiasca in burta lui trei zile. Eu aici vad ca simbolic, Dumnezeu poate bloca toate posibilitatile tale de acţiune când nu vrei să faci ceva ce vrea el, asa ca pana la urma faci ce vrea el,împotriva dorinţei tale. Totdeaina faci așa căci așa se potrivesc toate, că faci chiar dacă nu voiai.<br />
Iona proroceste si oamenii din Ninive îl asculta, il cred si tin post. Chiar regele îsi pune un sac în cap, dar asta nu aratã cã s-au îndreptat ci doar cã s-au speriat si nu înteleg ce trebuie sã facã. <br />
Dzeu îi iartã, nu nimiceste cetatea si Iona crede ca a devenit mincinos. De rusine se duce în pustiu si încearcã sã se retragă din lume se autopedepsește stând în soare. Asteapta sã moarã. <br />
Dar dzeu îl salveazã de insolatie fãcând o plantã " minune " care creşte intr-o ora cat intr-un an si planta face umbrã. Iona nu moare dar vrea în continuare sã moarã asa cã Dzeu se supãrã si ca sa ii arate cum este fara ajutorul sau, face un vierme care distruge planta şi pe Iona îl bate soarele, se deshidratează.... <br />
Iona îl acuzã pe Dzeu cã este nedrept, cã s-a purtat cu planta la fel cum s-a purtat cu el. Si el si planta i-au îndeplinit voia iar el nu tine seama de asta si îi nedreptãteste. <br />
Atunci Dzeu îi explica felul cum face el dreptate. Daca Iona considera o nedreptate distrugerea plantei care la drept vorbind era doar o închipuire (cãci planta evident a fost doar în mintea lui Iona ) cum poate sã considere cã ar fi drept sã distrugã atâti oameni doar pentruca el le-a spus ca vor fi nimiciti. Oamenii dovedisera ca vor sã se îndrepte caci au facut niste gesturi care arata frica de cuvintele lui Iona. Cum poate să fie mai drept daca respecta ameninţarea făcută în scopul de a îndrepta comportamentul unor oameni decât iertandu-i cand a vazut ca se caiesc ?Cum sa ii nimiceasca, căci dacă nu s-au îndreptat a fost din neputinţă. Dumnezeu i-a explicat lui Iona ceea ce el, in mandria lui, nu intelegea, cã oamenii sunt neputincioşi în faţa păcatului, si expresia din biblie este ca ” nu stiu sã deosebesca dreapta de stânga”. Că totuşi au căutat să se îndrepte chiar dacă nu suficient cât ar fi trebuit.<br />
Si Dzeu îi atrage atentia ca daca ar distruge Ninive ar distruge si niste animale care nu aveau nici o vina. (actiune colateralã). Si il intreaba pe Iona daca el ar fi vrut să se întâmple toata nenorocirea asta doar ca sã sã nu se facã el de rusine. <br />
Eu am priceput din parabolã ca dreptatea lui Dzeu are altã mãsurã decât a oamenilor. Cã atunci când nu mi se îndeplineste o dorintã sau mi se pare că mi se face o nedreptate trebuie sã caut “dece-ul?” Mereu existã o explicatie, o logicã a evenimentelor care chiar dacã mie nu îmi convine trebuia sa recunosc că aşa e mai bine. Ceea ce mie nu mi-a convenit, s-a petrecut deoarece în felul acesta a fost "mai bine". E vorba despre mai binele dupa judecata celui care le stie pe toate şi în loc să cârtesc să înţeleg că trebuie să mulţumesc pentru înţelepciunea si bunătatea dovedită ...<br />
Aici era vorba însă, mai ales de prorocirile prorocilor... <br />
Pilda este totusi valabilă pentru toţi oamenii, pentru toti cei ce cred că ascultându-l pe Dumnezeu sunt mai inedreptăţiţi sa fie ascultati în comparaţie cu alţii, necredincioşi ...Dar Dumnezeu este acelaşi pentru toţi oamenii....cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-27529959213533308952011-11-14T11:55:00.000-08:002012-01-29T11:20:43.029-08:0016. GinaGina, verişoara mea, este o persoană pe care mulţi o consideră cel puţin ciudată. Acum are aproximativ 60 de ani şi este singură. Nu s-a căsătorit deşi în tinereţe era o persoană mai mult decât drăguţă. A avut câteva relaţii nu prea reuşite dar asta pentrucă n-a iubit pe nimeni cu adevărat. Işi dorea un suflet pereche, dar conform unor convingeri personale foarte realiste ştia că nu îl poate întâlni. Ca studentă la engleză a fost un spirit rebel şi cosmopolit. La un moment dat a pierdut anul si a încercat să se sinucidă, act în urma căruia Gina a căpătat documente oficiale că ar fi schezofrenică. In familie s-a vorbit şi de o relaţie cu un african din nu ştiu ce ţara care a venit după ea dar despre care familia nici nu a vrut să audă. După aceste complicate trăiri Gina s-a întors la facultate si a început să scrie nişte poezii pline de zbucium sufletesc privind zădărnicia vieţii. A terminat facultatea şi s-a întors la părinţi acolo unde îşi expunea filozofia de viaţa cu superioritate si nu făcea nimic. <br />
Gina trebuie sa recunosc nu a fost în stare să se descurce singură niciodată. <br />
Părinţii ei erau în vărstă, foarte cicălitori şi obositori pentru noi cei care nu eram obligaţi să îi suportăm permanent. Când vorbesc cu Gina constat ca tot aşa îi considera şi ea .<br />
Până ce mama ei a căzut la pat încă se mai gândea că trebuie să se mărite, să îşi clădească o viaţă ca a celorlalte fete de vârsta ei deşi ideea nu o atrăgea. Boala mamei si apoi a tatălui i-a scos din minte această opţiune. Devotamentul tatălui pentru mama sa care era absolut incoerentă a adus-o cu picioarele pe pământ. Soarta ei era să aibă grijă de părinţi. Era datoria ei, scopul nobil pentru care trebuia sa se sacrifice. <br />
Bunicul ei fusese preot ortodox şi în familie Dumnezeu a fost considerat totdeauna un adevăr. Până în momentul în care şi-a dat seama ca nu mai poate să aleagă, că viaţa ei a intrat pe un făgaş din care nu are cum să scape, considera ca nu exista Dumnezeu, că omul este propriul lui stăpân. Ceva în sufletul ei s-a zdruncinat şi a început să creadă în destin, în destinul dat de Dumnezeu. “Deci exista !“ Si-a spus ea la un moment dat. Incă nesigură în credinţă a căutat locul unde putea discuta despre ceea ce simte. Biserica ortodoxă, adepta principiului “Crede şi nu cerceta” nu era potrivită pentru starea ei sufleteasca. Acest suport i l-au oferit bisericile mai nou aparute, cu pastori şcoliţi în occident. Dupa ce a frecventat mai multe biserici s-a fixat la una din vecinătatea casei unde şi-a făcut şi o bună prietenă. Irina, asa se numea prietena ei, a fost un mare ajutor pentru ea în îngrijirea părinţilor. Fără Irina nu s-ar fi descurcat. Au devenit nedesparţite.<br />
După moartea părinţilor Gina s-a mutat împreuna cu Irina. Credinţa în Dumnezeu şi în viaţa de apoi a devenit suportul vietii ei. Irina a preluat rolul de mama pentru verişoara mea. Credinţa Irinei a fost filonul din care s-a hrănit şi credinţa ei.<br />
Cu ajutorul unor sfătuitori din biserică şi de comun acord cu Irina Gina şi-a vandut apartamentul moştenire de la părinţi Relatia lor era consolidată. Au fost de atunci adevărate partenere de viaţă.<br />
Intr-o zi, Gina s-a dus la o manifestare religioasă şi a aflat de un predicator care strângea bani pentru un local de cult din alt oraş. A hotărât să doneze banii luaţi pe apartament în acest scop. Irina i-a spus să facă ce îşi doreşte.<br />
Multă vreme eu, necredincioasa, nu am ştiut dacă să cred că asta a făcut vara mea cu banii luaţi pe apartament. După un timp m-am convins că aşa a fost. Gina a dat toţi banii pe care îi avea din tot sufletul pentru Dumnezeu. <br />
Irina, prietena ei era bolnavă de cancer şi înainte de a muri, deşi avea un copil, i-a dat apartamentul în care stăteau amândoua Ginei. Au făcut acte de vânzare-cumpărare pentruca baiatul Irinei să nu poată nesocoti apoi dorinţa mamei lui.<br />
- Nu te pot lăsa pe drumuri pe tine care ţi-ai dat casa pentru slava lui Dumnezeu, a justificat Irina gestul ei.<br />
Amândoua au dăruit tot ce aveau, cu dragoste. Dar care este darul cel mai apreciat de Dumnezeu, al Ginei sau al Irinei ? Ce preţuieşte El mai mult ?cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-10356433611071815012011-11-14T11:53:00.000-08:002011-11-14T11:53:38.432-08:0015. GalaţiIn orasul acela e inima mea. O inimã ce bate ritmul vietii mele departe de trup asemeni inimii uriasului ce nu putea fi ucis din basmele copilãriei.<br />
Este un oras atât de bãtrân în duiosia cu care se retrage si atât de tânãr prin transformãrile sale! Se sprijinã tandru pe coloana sa vertebralã o frumoasã stradã cu tei fosnitori. Bãtrâna si draga Domneascã porneste dintr-o grãdina de granitã si se opreste la o granitã de apã, Dunãrea. Toatã viata mea s-a desfãsurat între aceste douã repere. Si dacã ”grãdina publicã” a reprezentat taina, misterul, dorinta, Dunãrea a fost pentru mine speranta, rãspunsul, sprijinul. Mi-am spãlat toate necazurile la malul acestei ape ca o muncitoare cu ziua. Priveam valurile ce loveau malul clipocind tenace si simteam cã dacã apa aceea poate, pot si eu.<br />
Era Dunãrea mea, frumoasã si puternica mea prietenã. Imi asculta secretele si stiam ca nu mã trãdeazã. Imi dãdea din puterea ei fãrã oprelisti. In fiecare zi altfel, totdeauna nouã. <br />
N-am sã uit niciodatã culoarea ei de otel când norii întunecau cerul si bãtea vântul, culoarea albastrã cu sclipiri argintii când soarele îmi ardea umerii în cãldura verii nici nesfârsitele nuante pe care le lua în zilele acelea binecuvântate de tinerete.<br />
Când eram lângã ea, când ne tineam de mânã prietene si ne luam rãmas bun i-am încredintat inima. Si stiu cã acolo la sânul ei de mamã nu mi-o poate rãni nimeni.cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-60510257849287126952011-11-14T11:45:00.001-08:002011-11-14T11:45:25.276-08:0014. UraE noapte. O noapte tăcută şi rece. Pe strada luminată, nimeni. Şirurile de maşini pline de promoroacă stau aliniate pe două rânduri. Pustiul apasă. De jur împrejur blocurile înalte, cu ferestre întunecate n-au viaţă. Privesc în neştire noaptea rece şi pustiul nefiresc luminat îmi încălzeşte inima. Ce îngheţată poate să-mi fie dacă lumina asta mă poate încălzi. <br />
Intorc privirea şi sufletul meu îşi recapătă ura. Urăsc! Doamne cât de tare urăsc !<br />
Camera este plină de umbre. Simt răsuflarea aceea care mă înfioară ca o bucată de ghiaţă băgată în sân. Vreau să o scutur de mine ca pe o lipitoare ce-mi suge sângele. Nu pot! <br />
Nu pot! Acum vreaiu să ucid.cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-68973223141841327202011-11-14T11:43:00.000-08:002011-11-14T11:43:13.893-08:0013. Crucea de pe Caraiman.Lumea se cutremura nebunã. Avioanele brãzdau cerul pline de sãmânta mortii. Bãrbatii mureau departe. Aici rãmãseserã bãtrânii, mamele, sotiile si copiii. Durerea coplesea. Bãtrânii neputinciosi se închinau la Dumnezeu, cu ochii înlãcrimati cereau îndurare. <br />
Pe câmpia înghetata zãpada se asteruse curatã. Un mãrfar negru strãbãtea întinderea albã miscându-se greu. Vagoanele, pline, transportau zdrentele umane înfricosate, refugiatii. Nu stiau unde si dacã vor ajunge, stiau doar cã trebuie sã fugã.<br />
Intr-un vagon încãlzit cu un godin alimentat cu cãrbuni si lemne adunate de unde se putea o femeie tânãrã îsi ocrotea puiul împingându-l spre cãldurã cu insistentã. Ceilalti, oameni necãjiti si preocupati de gândurile lor îi faceau loc. Copilul însã se retrãgea mereu spre un coltisor mai depãrtat dornic de visare. Ii lipsea tãticul care înainte de culcare îi povestea totdeauna o ispravã de a lui Cocârt. (Cocârt era un bãitel foarte curajos si inventiv care fãcea ce fãcea si intra mereu în încurcãturi.) Ii lipsea bunica, mamama cum îi spuneau toti. Ea îi povestea mereu aceeasi poveste de care nu se sãtura niciodatã sã o asculte în timp ce ea si-o amintea din ce în ce mai greu . Era povestea lui Ion Coticerul, un bãiat frumos care avea la fereastrã o glastrã cu o floare. Noaptea floarea se dãdea de trei ori peste cap, se fãcea o fatã frumoasã si se culca lângã el. Si Ion Coticereul era îndrãgostit de ea. Crezând cã dacã ar sfãrma vasul cu pãmânt în care intra dimineata nu s-ar mai transforma în floare Ion Coticerul l-a sfãrmat. <br />
- Vai, vai! A plâns ea când s-a trezit, trei nopti dacã mai asteptai as fi scãpat de vraja care mã transforma ziua în floare. Acum trebuie sã mã duc la Dumnezeu, altfel voi pieri pentru totdeauna. Dacã mã iubesti cautã-mã. Eu nu mai pot face nimic! Si a dispãrut.<br />
Ion Coticerul si-a luat câteva perechi de opinci, o traisã cu merinde si a plecat sã-l caute pe Dumnezeu. Si drumul era lung si greu dar într-un târziu a ajuns la un munte în vârful cãruia era o cruce. La poalele muntelui era intrarea la Dumnezeu. Si a intrat. <br />
Aici bunica se oprea mereu caci trebuia sa inventeze noi întâmplãri care sa-i îngreuneze bãiatului drumul înainte de a-si gãsi iubita.Oameni păcătoşi aşteptau la rând să intre la Dumnezeu să ceară ceva si Ioan Coticerul le asculta povestea. Când în sfârsit ajungea la Dumnezeu el îi îndeplinea dorinta si îi dãdea de sotie pe fata din floarea fermecatã. Oare il citise bunica, o femeie de la tara, pe Dante ?<br />
In singurãtatea gândurilor sale copilul visa la muntele pe unde era intrarea la Dumnezeu. Era sigur cã dacã ajunge acolo ”El” îi va îndeplini toate dorintele. Voia ca totul sã fie ca înainte. Sã vinã tãticul, sã vinã bunica si lacrimile i se opreau neplânse. Mama nu trebuia sã vadã cât dor îi era de ceilalti. <br />
Si într-o zi minunea s-a petrecut!. . .Trenul s-a oprit si usile vagonului de marfã s-au deschis lãsând sã pãrundã odatã cu aerul rece pulberea de zãpadã. Toti erau speriati. <br />
- Uite acolo, strigau oamenii, se bombardeaza! Dacã lovesc linia? Si toti se închinau! In jur zgomotele te asurzeau. Oamenii coborâserã si priveau la avioane. Copilul însã se uita cu ochi mari la muntele cu crucea în vâf care se vedea în depãrtare. Oare cât este pânã acolo se întreba .Uite drumul spre Dumnezeu! Dece oamenii acestia nu-l vãd? Se zbãtea sã coboare dar mama nu-l lãsa. <br />
-Ce drum spre Dumnezeu spunea ea neîntelegând ce spune! <br />
Purtarea ei durã nu l-a convins. Deci aici este drumul spre Dumnezeu, gandi copilul cu îndãrãtnicie.<br />
<br />
Imi amintesc ca azi ziua aceea. Chiar acum, dupã atâti ani, fãrã sã vreau, când trec cu trenul spre Predeal si vãd crucea de pe Caraiman, nu pot sã nu mã gândeasc la povestea bunicii si o cumplitã pãrere de rãu mã cuprinde. Am o fotografie cu mamama si sora cea micã a mamei într-un grup de excursionisti, vesele, îmbrãtisate lângã cruce. O privesc ca pe o icoanã. Nu am ajuns niciodatã la poalele muntelui si nu am urcat niciodatã la cruce. Nu a fost sã fie, nu am încercat. Parcã asi dori sã prelungeasc speranta într-un adevãr imposibil.cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-2826404732742631422011-11-13T15:01:00.001-08:002020-03-21T07:48:37.179-07:0012. Daniela (dubla-OANA)Nu sunt una din persoanele care îşi doresc copii dar în momentul când am aflat că ar trebui să mă operez la sân, să fiu mutilată, primul meu gând a fost, „Si să nu am copii!”.<br />
<br />
Am ajuns acasă şi am plâns. Am plâns pentrucă se va întâmpla ceva foarte grav pentru mine, mai groaznic decât moartea. Dacă mori, mori şi aştepţi ceva nou, ceva ce nu ştii, dar întrucât ni se întâmplă tuturor oamenilor înţelegi că nu ai cum să o eviţi, poate doar să o mai amâni, un timp până te împaci cu ideea. Dar cu mutilarea asta cum eram să mă împac? Dacă nu voi face copii din dorinţa mea este una, dar să fiu incapabilă să fac copii dintr-o infirmitate este alta. Am plâns şi iar am plâns!<br />
<br />
Ar mai fi fost şi problema aspectului fizic dar aşa cum îmi explicase doctoriţa, acum se pot face implanturi. Poate şi un copil se poate face, cu tratament si dacă nu îl alaptezi, dar eu şi aceasta situaşie o consider un handicap.<br />
<br />
A doua zi era zi scurtă. Imi place serviciul meu. Nu este ce mi-am dorit dar am nimerit într-un colectiv în care mă simt bine.<br />
<br />
Am făcut dreptul şi îmi închipuiam că voi fi avocată, că voi apăra la început cazuri mai puţin remunerate dar că mă voi orienta şi voi ajunge si la un caz două de procese cu afacerişti plini de bani şi mă voi îmbogăţi. Am avut chiar şi un serviciu pe lângă un avocat. Am înţeles însă repede că domeniul este bine înhăţat de cei care deja deţin controlul justiţiei şi că nu oricine se poate strecura printre ei. Trebuie să dai ceva la schimb. Eu nu am nici bani, nici relaţii. Pot negocia doar trupul meu care este acum pe cale de a se deteriora complet şi pe care nu vreau să îl negociez.<br />
<br />
Nu sunt urâtă. Am un metru şaptezeci şi ceva, sunt destul de proporţionată. Imi controlez greutatea si în general pot fi considerată drăguţă. Nu pot să mă numesc o frumuseţe pentrucă nu sunt genul care se dichiseşte, care se îmbracă şi se poartă atrăgător. Pentru asta trebuie să ai un anume talent. Eu nu am acest talent, sunt genul „sportiv”. La şcoală chiar am fost în echipa de baschet.<br />
<br />
Dar chiar si în cele mai încântătoare locuri trebuie să se afle o muscă care să te bâzâie. Aşa este şi la noi la servici. Marineasca este enervantă. Nu gasea o situaţie şi era sigură că nu i-am dat-o eu. Până s-a lămurit mi-a făcut o mulţime de nervi dar la sfărşitul programului am răsuflat uşurată. Mergeam împreună cu Titi, Geo si Monica la căsuţe. Merg cu maşina mea. Ceilalti au venit cu masina lui Florescu. A fost un weekend minunat. Am aprins un foc de tabără, am cântat, am mâncat peşte prins de noi sau cumpărat de la pescari adevăraţi si am dormit în saci de dormit.<br />
<br />
Mi-am pipăit nodulul nu prea dureros de sub braţ, mare cât o nucă şi am adormit cu greu. Viaţa este atît de frumoasă. Ce mă aşteaptă de acum încolo?<br />
<br />
Titi este prietenul meu. Cam greu am găsit un băiat aşa de potrivit pentru orice pretenţii aş fi avut. Are peste un mrtru si optzeci, e atletic, sportiv si medic. Are un singur defect. A dat examen de specialitate şi se va muta la Buşteni, acolo a găsit post . Acolo are casa părinţilor. Părinţii lui au murit iar el a amenajnat casa ca un loc de vacanţa. De trei ani de cănd ne cunoaştem am fost împreună acolo în fiecare vară. Vorbim că aşa va fi şi de acum înainte dar dacă eu rămân cu serviciul aici iar el acolo, ce se va alege de realaţia noastră ?<br />
<br />
Luni eram învoită, trebuia să mă duc la spital la Bucureşti să fac o biopsie şi să se hotărască dacă mă operează sau nu.<br />
<br />
Titi ca doctor căuta să mă încurajeze. Nu orice nodul este cancer spunea el. Să vedem rezultatul.<br />
<br />
Doctoriţa mea însă era foarte convinsă că sânul trebuie extirpat înaine de a deveni periculos. Se poate trăi aşa foarte mulţi ani, spunea ea. Avea însa 58 de ani iar eu 28. Nu cred că putem fi de aceeaşi părere asupra acestestei situaţii.<br />
<br />
Am plecat singură la Bucureşti, dimineaţa pe la ora patru, aşa că m-am culcat devreme.<br />
<br />
Am luat legătura întâi ci Patric, un doctor fost coleg cu Titi. Este un tip simpatic dar care abia îmi trece de umăr. M-a prezentat doctorului si doctorul a fost deosebit de amabil cu mine. Cu trimiterea de la doctoriţa mea am fost internată şi a doua zi am făcut biopsia. Când am plecat a rămas ca Patric să mă anunţe cănd să vin după rezultat.<br />
<br />
Nu vă pot spune ce a fost viaţa mea până ce am primit telefonul de la el. Titi deja era plecat la Buşteni şi eram singură. Geo si Monica erau plecaţi la Constanţa în concediu, făceau plajă. Am mai tras un rând de lacrimi disperate si am luat drumul spre Bucuresti, din nou.<br />
<br />
Titi m-a sunat la telefon si înainte de a pleca şi când eram pe drum, în maşină.<br />
<br />
Am o Skoda. Am maşină de cîţiva ani dar încă nu am casă. Stau în garesoniera sorei mele. Sora mea a făcut facultatea de litere. Limba engleză si secundar arabă. Este mereu plecată peste graniţă şi cîştigă incomparabil cu mine.Ea mi-a trimis banii şi mi-a spus să-i cumpăr o locuinţă cum vreau eu, din ce mi-a trimis.<br />
<br />
Trebuie să o anunţ când fac operaţia. Probabil va veni atunci în ţară.<br />
<br />
Imi spunea că doreşte un post pe aici, prin Europa, Franţa sau pe aproape.<br />
<br />
Ea se plimbă mult prin Afganistan, Libia, Siria, orientul apropiat. Pe acolo viaţa nu este prea sigură dar în nici un caz nu vrea aă se întoarcă în ţară. Nici de căsătorit nu vrea să se căsătorească desi are 31 de ani. Ii place viaţa pe care o duce. Mie îmi place aici. Garsoniera ei este foarte drăguţă. Am aranjat-o după gustul meu. E ca şi a mea cât timp trăiesc. Aici e aici ! Cât timp mai am de trăit?<br />
<br />
Nu cred ca Ioana, sora mea, să se mai întoarcă în România definitiv aşa că locuinţa ei este de fapt a mea.<br />
<br />
Ca de obicei doctorul de la Bucurşti a fost amabil cu mine. După ce m-a întors pe toate părţile declarat că nu este cazul să fac încă operaţie, dar că ar trebui să vin la fiecare 6 luni la un control. Deci ne întâlnim peste 6 luni. E bine…<br />
<br />
La întoarcere am privit pomii de pe marginea şoselei. Ce repede fug din faţa mea !cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-27767864355488891242011-11-12T03:29:00.000-08:002019-02-06T08:35:01.457-08:00cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-11785473962711355842010-06-10T12:58:00.000-07:002010-11-19T09:44:45.929-08:0010. Blestematul de ibric !Am un ibric de inox odata frumos, acum negru, ars de nenumarate ori. Nu stiu cum fac dar este mereu uitat pe foc. Vine un musafir, pun de o cafea si uit de el. Uite acum, a venit în vizita Daniela. Am pus ibricul pe foc si fursecurile pe masa.<br />
- Ia draga, mai ia un fursec pana se face cafeaua !<br />
- Nu, zice ea, acum am baut una, este prea mult pentru tensiunea mea.<br />
- Una slaba ! Zic eu si ea accepta. <br />
- Ce mai faci? Ce mai fac copiii? Intreb eu.<br />
Si Daniela se porneste la povestit. <br />
Andrei, baiatul cel mic al Lilianei era plecat în Anglia la fratele lui Mircea impreuna cu prietena lui Mariana. Acum o chemase pe maica-sa Liliana sa vina acolo si Liliana era deja in avion. Andrei voia sa se intoarca in tara pentru cateva saptamani pentru a-si reglementa situatia de aici. Avusese servici la un centru de asamblare calculatoare dar acum era in somaj. Venea cu noua lui masina cu volanul pe dreapta pe care incă nu era obisnuit si nu avea curaj sa parcurga singur drumul din Anglia pana in Romania. Mariana, prietena lui nu se putea intorce cu el. Gasise de lucru acolo foarte bine si nu putea lipsi. O familie de englezi aproape o adoptase. Chiar se gandeau sa ii cunune cand urma sa se casatoreasca si englezii se stie, nu primesc usor pe cineva strain pe langa ei. Asa cum se obisnuieste acolo, mai gasise de lucru si la un magazin, din cate am inteles eu facea curatenie, dar era platita foarte bine. In Romania nu gasise nimic de lucru desi terminase facultatea de aproape un an. La magazinul acela urma si Andrei sa lucreze tot ca al doilea serviciu. De fapt ei plecasera la solicitarea lui Mircea care voia sa isi deschida o firma de curierat si avea nevoie de un ajutor. Prima achiziţie fusese aceasta masina cu care urma să faca Andrei cursele. <br />
- Asa este acum ! Rasufla pe jumatate vesela pe jumatate ingrijorata Daniela. Ei spun ca este bine.<br />
- Liliana cum se descurca cu firma ? Intreb eu. <br />
- Nu mai merge nimic, daca nu le-ar trimite Mircea bani din Anglia sa platesca imprumutul la banca nu stiu cum s-ar descurca. Chiar si biletul de avion l-au platit baietii<br />
Liliana isi facuse o casa mare, pe credit. Vila, ce mai ! <br />
Se gandise ca vor sta impreuna cu copiii. Andrei avea etajul. Statea deja acolo cu prietena lui care astfel nu mai platise caminul cat timp a fost studenta dar tot Liliana le făcea menajul. Asa este modern acum, m-am mirat eu cand am aflat. Dece nu se casatoresc? Mircea urma sa ia parterul, ei, Liliana si sotul ei aveau in vedere o anexa oarecum mai separata acum ocupata ocazional de musafiri, in special de Adela sora Lilianei cand venea vara cu copiii la ea.<br />
- Si mai vin copiii inapoi sau raman în Anglia?<br />
Daniela a dat din umeri.<br />
- Cine mai stie, ei spun ca da. Strang bani si se intorc.<br />
- Cati ani au ?<br />
- Mircea 28, Andrei 24.<br />
- Dar tu, ce mai faci ?<br />
- Nenorocitii, ne taie din pensie, ai vazut ? Imi raspunde ea suparata.<br />
- E ceva pe foc ? Intreaba sotul meu intrand pe usa.<br />
- Ibricul ! Sar eu de la locul meu ! Ibricul ! Voiam sa fac cafea<br />
- Lasa, nu mai pune alta apa imi striga Daniela in timp ce eu alergam spre bucatarie.Plec. Tot nu voiam sa beau cafea. Am baut destula azi.cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-19959847102892444502010-05-23T14:00:00.001-07:002010-05-24T13:03:01.614-07:009. Covorul persanPrivea furioasă cum din gâtul ei se scurgea lichidul acela roşu care îi murdărea covorul apoi ca şi cum şi-ar fi revenit puse tacticos cutitul alături de farfuria din care a mai luat o bucată de măr. Masa era plină cu pahare si farfurii murdare. Paharul lui era bineînţeles gol. S-a îmbătat dobitocul şi avea chef de scandal. Acum era potolit, stătea întins lângă singura şi adevărata lui dragoste iar în jurul lor pata aceea roşie se lăţea. Pe partea dreaptă a capului, acolo unde îl lovise ea, un firicel de sange i se scursese pâna la ureche. <br />
<br />
Pata roşie de pe covorul ei persan, ţesut manual, se lăţea şi asta i se părea de nesuportat. Era ca şi cum un cuţit i se răsucea într-o rană. Mereu ţinuse la covorul acela să nu se păteze şi acum era terminat. Nu se mai putea curăţa.<br />
<br />
S-a gîndit că ar fi trebuit încerce să-l să-l mute de acolo, aşa cât să poată sterge pata sau în orice caz să incerce să facă ceva, să nu o vadă el când se va trezi dar s-a răzgândit. „Nu mă mai interesează nimic!” Îşi zise furioasă. „Să rămână aşa, împreună, să se păteze covorul căci lui niciodată nu-i păsa la ce ţineam eu. Asta a iubit el toată viaţa, asta a stat între noi de când ne-am căsătorit oricât am căutat eu să-l schimb. Acum însă s-a terminat.Nu îl mai suport.Plec !”<br />
<br />
Deoarece primiseră banii aceia dăduseră o masă la care au invitat rudele şi ale lui si ale ei. Dupa plecarea lor s-au certat ca de obicei. Acum ieşise însă rău de tot. Incă plină de furie îşi spunea în gând : „ Nesimtita de soră-sa care nu mai pleca n-a putut să-şi ţină gura iar el i-a luat apărarea aşa cum i-o ia mereu. Cel puţin i-am spus şi eu tot ce aveam pe inimă. Dar acum mă duc, nu ştiu unde dar trebuie să mă duc de aici, chiar acum, în seara asta. Iau toţi banii şi mă duc undeva unde să nu mă mai găsească nimeni. Stiu că va fi furios, mă va căuta cu poliţia, va spune ca eu aşa şi pe dincolo, că sunt nebună. Să mă găsească !” <br />
<br />
Femeia, o brunetă de aproximativ 40 de ani, cam uscată şi ofilită s-a ridicat greoi din scaunul ei, a îndreptat scaunul care cazuse odată cu el şi cu o faţă congestionată de ură s-a dus în dormitor. <br />
<br />
- Trebuie să mă schimb, mi-am distrus bluza. Cred că tâmpitul mi-a rupt-o când s-a agăţat de mine, a mormăit ea cu voce răguşită. Tipase la el până au început să bata vecinii în calorifer. Mizerabilii de vecini, niciodată nu mi-au luat apărarea dar când e vorba sa mă bârfească sunt pe locul întâi. Dece nu-şi văd oamenii ăştia de treaba lor ? Da, aud vocea mea, el vorbeşte mai încet dar când mă loveşte nu vede nimeni. Acum l-am lovit eu !<br />
<br />
Era murdară. Si-a scos toate rufele de pe ea şi a intrat în baie dar s-a răzgândit să mai facă duş. „Uite ce fac, îşi zise ea necăjită, plec ! Il las pe imbecilul ăsta cu toată casa asta la care doar eu ştiu cât am muncit. Dacă era după el ar fi rămas aşa cum i-a lăsat-o taică-su, aşa cum se ţinea de capul lui soră-sa, fără nici o îmbunătăţire. Nu puneam gresie, nici faianţă, nici parchet nu puneam.” Se uita cu mândrie la faianţa si gresia din baie. Ea o alesese. ”Dar plec, trebuie să plec! Plec de aici, de unde m-am zbătut pentru fiecare lucruşor. Nenorocitul ! Ar trebui să dau foc la apartament, să nu-i rămână nimic ! Toate le-am făcut eu.” A ieşit din baie, s-a îmbrăcat cu aceeaşi fustă dar fără bluză şi s-a privit în oglindă. „Arăt ca o epavă!” Işi spuse ea. „Toţi anii mei buni i-am pierdut lângă acest nemernic. Si acum plec! Unde dracu să mă duc ?” <br />
<br />
Din sufragerie s-a auzit un zgomot. Cu poşeta în care băgase toţi banii si toate hârtiile cu conturile lor la bancă s-a întors acolo. El încerca să se ridice. Cu mâna la cap, de acolo de jos privea dezastrul din jurul lui. <br />
<br />
- Iar ţi-ai făcut bagajul ? Plecă dracului. Tâmpito! Puteai să mă omori. Cu ce m-ai lovit ? Cred că am leşinat. Te omor nebuno! <br />
<br />
Apoi ridicându-se furios în timp ce ea îl privea încremenită de spaimă, a ridicat sticla din gâtul căreia se scursese tot vinul şi după o clipă de uimire a început să râdă. Râdea ca un nebun.<br />
<br />
- Covorul ! Ai văzut ce ai făcut? L-ai pătat !cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-6844061175239896322010-05-23T13:56:00.001-07:002010-05-24T13:02:45.037-07:008. De Florii.Cele trei bătrânele prietene, Flori, Cela si Iubi au iesit din biserică încântate de crengutele de salcie sfintite pe care tocmai le-au primit din mâna preotului. Era sărbătoarea Floriilor, ziua numelui pentru Flori. Acum se îndreptau spre locuinta ei unde erau invitate la o mică masă festivă. <br />
<br />
-Doamne Iisuse Hristoase îti multumim pentru ziua de azi, a rostit închinându-se Cela. Asteptati-mă putin, intru aici să îmi iau tigări. <br />
<br />
-Ai văzut cât a pus în cutia milei?A intrbat-o Flori pe Iubi.<br />
<br />
-N-am fost atentă.<br />
<br />
-N-a pus nimic, m-am uitat la măna ei, s-a prefacut. Asa face mereu, e mare credincioasă dar la o adică se eschivează. Eu, mă stii, nu că mă dau credincioasă dar cred si mă rog la Dumnezeu. De Iisus ce să spun, parcă în ultimul timp prea multe am citit. A fost un om, a murit, a fost in moarte clinica si si-a revenit.Lumea atunci era mult mai naivă, o hipnoza în masă ar fi putut fi considerată realitate.Tu ce zici?<br />
<br />
-Si eu tot în Dumnezeu cred. Cănd eram mica aveam o idee confuză despre Iisus si eram mult mai credincioasa. Nu as fi îndrăznit să vorbesc despre el cum vorbesc acum, consideram că ar fi fost un păcat de neiertat. A fost totusi un om, orice s-ar zice.<br />
<br />
-Si ce faceti voi cu crengutele astea?A întrebat Cela întorcându-se.<br />
<br />
-Eu le pun deasupra usii, a răspuns Flori.<br />
<br />
-Eu pun una din crengute sub pernă la noapte si ceea ce visez interpretez ca un mesaj de la Dumnezeu.<br />
<br />
-Lasă-mă ! I-a tăiat elanul Flori.Asa ai zis si anul trecut si nu s-a adeverit nimic. Totul este doar dorinta ta.<br />
<br />
-Ba eu cred în vise, a contrazis-o Cela.Voi nu stiti că nu v-am povestit, m-am vrut să ganditi cine stie ce despre mine dar când m-am operat de cancer la sân, acum 5 ani, cu o noapte înainte am avut un vis. M-am visat într-o câmpie nesfârsită cu iarbă verde.Eram singura si speriată. Am stigat “Doamne, dacă existi spune-mi ce să fac?”Si în fata mea s-a deschis o lumina orbitoare în care l-am simtit pe Dumnezeu. L-am rugat să mă ierte si să mă ajute. Am simtit o mana pe umarul meu.M-am întors si l-am văzut pe Iisus care mi-a spus că Dumnezeu mă va ajuta, sa merg mâine linistita la operatie. După cum stiti operatia a reusit si ma simt bine. Eu cred in Dumnezeu si in Iisus Hristos.cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-90241631980490385782010-05-23T13:53:00.001-07:002010-05-24T13:02:29.979-07:007. StrigatulTotul a început atunci când s-a înserat. Cerul s-a închis la culoare. Mai întâi a devenit violet, apoi din ce în ce mai albastru şi negru până ce noaptea a pus stăpânire pe tot ce mă înconjura. Un frig de cristal spart mi-a pătruns în carne până la os. Din inima îngheţată a hăului a apărut acea chemare înfiorătoare. Era ca şi cum noaptea îşi striga copiii la ospăţul odintr-un cadavru. O chemare ce prevestea moartea. Ceva dureros şi greu ca o lespede. Şi strigătul şi-a trimis ecoul până în adâncul cerului de unde s-a rostogolit înapoi cum o grămadă de pietre din creştetul muntelui pe drumul asfaltat, ca mărgelele dintr-un şirag rupt de la gâtul unei femei care se sufocă, ca un zar rostogolindu-se în timp ce răspunde unei întrebări, totul sau nimic.<br />
<br />
Apoi tăcerea a devenit isterică. Strigătul a rămas aşteptat în fiecare por al pielii mele precum respiraţia unui om bolnav, neregulată, adâncă şi gravă. Il aşteptam ca pe o ultimă lovitură.<br />
<br />
Şi noaptea era opacă, neagră şi rece. Stelele nu se vedeau, luna parcă nu existase niciodată iar stigătul se repeda obsedant, neregulat.Îmi pătrundea în sânge spărgându-mi inima. Totul era cumplit de adânc şi de necuprins.<br />
<br />
Şi strigătul acela şi-a înfipt colţii strălucitori şi ascuţiţi în creierul meu, bolnav, ca o moarte.cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-44081293919898222072010-05-22T13:53:00.000-07:002010-05-24T13:02:11.844-07:006. O calatorie cu trenulDe mult n-am mai călătorit cu trenul. Pe timpuri îl foloseam des. Atunci erau vagoane murdare, cu canapelele stricate şi geamuri care ori nu se puteau închide ori nu se deschideau deloc. Acum vagonul este curat, cu multe butoane şi comenzi automate dar tot nu îmi place. Arhitectura trenului e de autobuz imens. Parcă ar fi cursa de navetişti Ploieşti-Moeciu într-o variantă-modernizată. Acelaşi proiect cu doua nivele şi scaune de o parte şi alta a vagonului. <br />
S-a modificat însă locul pentru bagaje, s-a micşorat mult. Acum există doar un raft lung şi îngust deasupra geamurilor de parcă oamenii în ziua de azi călătoresc cu mâinile în buzunare. Pe raftul acela nu îţi încape nici o poşetă mai serioasă. Nu a mea bineînţeles, eu am o poşetuţă, dar poşetele celor două doamne din faţa mea sigur nu încap.<br />
Una din ele şi-a pus cele doua genţi voluminoase pe culuarul care străbate vagonul de la un capăt la altul despărţind economic cele doua rânduri de scaune. Cei ce trec pe lângă ea abia se strecoară. Genţile n-ar intra acolo sus nici îndesate aşa că fiecare înţelege situaţia şi se descurcă cum poate.<br />
Intrerup meditaţiile mele critice la adresa noii realităţi căci îmi sună mobilul. Ce lucru minunat tehnica asta, gândesc eu răscolind puţin după el în poşetuţa mea mică dar încăpătoare, deschid şi ascult vocea soţului meu.<br />
-Alo! A sosit personalul auxiliar, poţi merge liniştită, spune el.<br />
Mi-am lăsat soţul acasă căci are probleme cu sănătatea şi am plecat singură.In mod normal drumul acesta l-am fi făcut împreună. Trebuie să pun la punct strategia zugravitului apartamentului din Bucureşti. O adevărată problemă. Acum el este nevoit să stea acasă şi trebuie să mă descurc singură.Nu mă simt confortabil după cum nici el nu este încăntat, deaceea am mobilizat personalul auxiliar de care vorbea el la telefon. Am chemat-o pe Getuţa, fata care mă ajută la orice treabă şi pe verişoara Diţa pentru a fi intermediară între ei. Sper să se descurce fără mine aşa cum sper să mă descurc şi eu fără el.<br />
Mă aşez şi încep să studiez călătorii. In tot vagonul nici un bărbat. In faţa mea cele două femei par să se înţeleagă deja foarte bine. <br />
Pe rândul de pe partea cealaltă a vagonului alte două femei aşezate faţă în faţă discută şi ele. Una este însoţită de fica ei, o tânără înaltă şi frumoasă. Fata este îmbrăcată fără rafinament dar îmi atrage atenţia geanta ei elegantă care sigur a costat de câteva ori preţul a tot ce avea pe ea. “A primit-o cadou !” mă gândesc eu răutăcioasă remarcând că mă preocupă problema genţilor. Citeşte de pe nişte foi xeroxate şi am aflat din spusele mamei că învaţă în vederea angajării la primărie. Pe ce post ? Mă întreb eu iar. Fata nu este de acord să rămână în Bucureşti mai mult de o zi căci nu are la ea tot materialul care trebuie citit. Mare minune cum reuşeşte să se concentreze. Femeia care discută cu maică-sa este revoltată de lipsa de educaţie a tineretului şi turuie epitete şi proteste referitoare la anumite persoane pe care doar ea le cunoaşte.<br />
Mai interesantă mi se pare discuţia celor două din faţa mea. <br />
Sunt două femei trecute de 60 de ani, îngrijite dar nu exagerat, pensionare de ceva timp dar foarte energice, cam plinuţe dar nu excesiv având în vedere vârsta lor. Cea de lângă geam este vopsită proaspăt într-un acaju închis, cealaltă cu un şaten modest. Având în vedere vremea, un început de iarnă nu prea friguros, ambele sunt îmbrăcate comod şi simplu cu pantaloni şi mai multe jersee suprapuse şi închise până pe gât. Amândouă au fundul mare şi pieptul dezvoltat. Femei serioase care au născut şi au avut gospodării de întreţinut.<br />
Roşcata este din sudul moldovei, are ceva bijuterii pe ea şi este mai mică de statură decât cealaltă. Cealaltă e din Vaslui, o femeie voinică şi înaltă, cu maxilare puternice şi nu are nici un fel de bijuterie la ea dar îmbrăcămintea deşi lipsită de lux este de calitate. <br />
Vasluianca pleacă la Paris acolo unde pe timpul lui Eminescu ai noştri tineri învăţau cum se leagă nodul la cravată. Băiatul ei îşi dă doctoratul acolo, este însurat cu o franţuzoaică şi au deja un băiţel de opt luni. Nu se mai întoarce în ţară şi ce păcat de casa ei în care a băgat atâţia bani! E la ţară dar are de toate, încălzire centrală, parchet, faianţă şi gresie peste tot, ba chiar şi termopane.<br />
Copiii nu au casă proprie, stau cu chirie dar în nişte camere mari şi luxoase ne asigură ea, căci acolo aşa sunt lucrurile. <br />
Este îngrijorată căci e prima dată când merge singură. Soţul a rămas acasă căci ea va sta ceva mai mult la Paris şi au animale de îngrijit. La vacă îl va mai ajuta o vecină căci laptele trebuie pregătit dar este porcul de hrănit! Păsări nu prea mai are.<br />
Ea are multe de făcut, pe lângă botezul nepotului trebuie să rămână căteva luni să îşi ajute nora care deja a început serviciul. La ei nu este ca la noi, concediul după naştere este scurt.<br />
-Şi îl boteazaţi în religia ortodoxă? Ei sunt catolici! O chestionează roşcata.<br />
-Ortodoxă, se laudă vasluianca. Avem la Paris un preot foarte bun şi o biserică frumoasă. Acolo mă duc când stau la ei. Este o comunitate mare dar preotul este cu program, nu e ca la noi disponibil oricând. Acum noi ne-am făcut programare pentru botez şi eu mă duc cu de toate, spune ea cu mândrie. Am aici şi ne arată bagajele, chiar şi lumânări, foarte frumoase. Am luat de la noi căci avem lucruri bune, orice, nu ca pe timpuri. Nora mea când plec îmi cumpără cadouri, lucruri de îmbrăcăminte. Nu îmi dă de ale ei căci ce să-mi vină mie lucrurile ei! Este micuţă şi slabă. Le spun însă mereu, nu-mi mai daţi nimic, ce să car de aici atâtea lucruri, mai bine îmi daţi banii că iau eu de acolo, acum şi noi avem de toate.<br />
<br />
Si roşcata are copiii în străinătate, de asta cred că s-au şi simţit amândouă atrase una de alta. Si ea are o casă pusă la punct, dar ce folos, copiii nu se vor întoarce să locuiască la ţară oricăt de grozavă ar fi locuinţa ce le-o oferă părinţii şi slavă domnului, ei sunt oameni cu posibilităţi, şi-au ajutat mereu copiii şi încă îi mai ajută chiar dacă sunt în străinătate şi câştigă destul de bine acum. <br />
Ea a fost la copii astă vară împreună cu soţul. Are o fată şi un băiat. Fata este căsătorită tot cu un român şi au plecat acolo amândoi. Ginerele crede că îşi va deschide o afacere în Spania. Nu vor să se mai întoarcă. Băiatul a plecat cu prietena lui, nu este căsătorit şi “este mai patriot, vrea să vină înapoi” mărturiseşte ea cu jumătate de gură de mândrie şi jumătate de gura cu jenă. Dece oare cuvântul patriotism ni se pare nouă românilor puţin jenant?<br />
-Copiii ne-au spus să nu ne mai ducem noi la ei căci deacum vor veni ei mai des în ţară, zice ea şi în ochi i se citeşte jumătate bucurie şi jumătate nesiguranţă. <br />
Mă uit la ele şi le invidiez. Uite băbuţele astea cum se plimbă prin lume, ba în Spania, ba la Paris şi eu mă întreb cum mă voi descurca la Bucureşti. Cum se schimbă lumea şi ce demodată sunt eu!<br />
Pe vasluiancă o îngrijorează că nu prea ştie franţuzeşte.<br />
-Aşa, cât să mă descurc mai ştiu eu puţin dar să stau împreună cu nora, să ne întreţinem şi noi la poveşti aşa ca oamenii, nu pot. Stăm şi ne uităm una la alta se plânge ea.<br />
-La noi este mai simplu, se deschide numai zâmbet roşcata. Spaniola ca şi italiana este foarte uşor de învăţat, seamănă cu româna. Cel puţin în Catalonia unde “stăm noi” este un dialect că aproape se vorbeşte româneşte.<br />
- Eu nu mai pot să învăţ franceza continuă cu necaz vasluianca. Nu mă mai ajută vârsta. Copiii ăştia ştiu franceză, engleză, toate limbile, învaţă uşor! Pe timpul meu nu prea le aveam cu limbile străine. Am făcut franceza la şcoală, dar nu îi dădeam atenţie. Nu s-a prins de mine nimic. Poate ceva rusă... Sigur, ei nu au vaca de hrănit sau porci, nici găini aşa cum am avut eu, spune ea râzând uşor. Acum nu că aş fi stat doar la coada vacii adaugă temându-se să nu fie considerată de noi o simplă ţărancă. Am avut servici şi eu dar cum ajungeam acasă, fuga la animale. Altele au fost grijile mele când eram de vârsta lor şi aveam copil mic şi altele au ei. Băiatul ştia din şcoală doar engleza, foarte bine, dar acum a îmvăţat şi franceza. Eu nu mai pot ! <br />
-Ei ! Altfel a ajuns lumea, completă roşcata ceea ce voia să spună vasluianca.<br />
Eu mă uit la ele şi nu intru în discuţie. N-am copiii plecaţi în străinătate, ba chiar n-am copii deloc. Cu ce să mă prezint? Ascult în continuare zâmbind aprobator.<br />
-Dar sunt şi tare ocupaţi tinerii ăştia, admite roşcata. Acum eu mă duc să iau diploma de bacaloreat a unei nepoate. Ea nu are timp. Acum doi ani fata s-a înscris la o facultate în Bucureşti, o facultate din alea particulare, cu bani şi când şi-a dat seama că nu este bună de nimic, că degeaba o face, s-a înscris la una de stat de la noi din oraş.A primit-o cu o copie după diplomă căci cei de la facultatea la care a renunţat nu i-au dat actele, cică sunt la arhivă. Acum eu mă duc să caut arhiva faultăţii şi să cer actele pe care nu reuşim să le luăm înapoi.<br />
Pe roşcată o sună cineva. Este un nepot care o aşteaptă la gară cu maşina să o ducă la arhivele respective. Vasluianca întreabă ce maşină merge de la Gara de Nord la aeroport şi atunci roşcata sună ea pe nepot iar nepotul o lămureşte. <br />
Oare cum ar fi fost viaţa noastră fără telefoanele astea mobile mă întreb eu? Poate ne-am fi descurcat ca şi până acum dar viaţa nu şi-ar mai fi etalat ritmul ăsta alert. <br />
Si iată-ne ajunşi la Bucureşti. Timpul a trecut pe nesimţite. Roşcata o ajută pe vasluiancă ca o mamă grijulie. Coboară amândouă din tren iar eu plec încărcată cu energie pozitivă. <br />
Bărbaţii ăştia, nici nu îşi dau seama ce potenţial avem noi femeile. Suntem capabile să facem aşa de multe! Eu pun pariu că vasluianca va ajunge cu bine la Paris şi se va descurca de minune cu nora şi nepotul chiar dacă nu ştie franţuzeşte dar soţul ei se va descurca mai puţin satisfăcător cu vaca şi porcul lăsati în grija lui. Bine că păsările s-au mai împuţinat.cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-43092552167393344742010-05-22T13:49:00.000-07:002010-05-24T13:01:36.090-07:005. O femeie vinovata.- Banii nu sunt totul în viaţă. Unii oameni au bani şi sunt nefericiţi. De cele mai multe ori toţi renunţăm la bani pentru o simplă mulţumire sufletească. <br />
<br />
Cuvintele astea le spunea un bãrbat cãtre alţi doi care au protestat revoltaţi: ” Banii nu aduc fericirea? Numai un nebun poate sã creadã asta. Numai un om cu psihicul zdruncinat ar renunţa la bani pentru o ipoteticã fericire! Banii sunt o realitate, fericirea o iluzie!”<br />
<br />
Doamna Deleni, colegã de serviciu cu bãrbaţii care discutau aşa aprins îl privea pe furiş pe primul. Credea cã vorbeşte pentru ea şi lucrul acesta o încânta. De aproape trei luni ea şi Victor erau mai mult decât colegi şi vorbele acestea le rostise chiar ea la ultima lor întâlnire. Atunci sugerase că este gata să renunţe la căsătoria ei dacă şi el ar fi liber.<br />
<br />
Doamna Mauriciu, o persoanã drãguţã dar care avea o adevãratã slãbiciune în a contrazice interveni în discuţie:<br />
<br />
- Oamenii sunt vieţuitoarele cu cea mai bogatã activitate psihicã. In mod normal banii ar trebui sã aducã fericire dar dacã din complicata ta activitate psihicã rezultã altceva nu înseamnã cã eşti nebun. Dupã pãrerea medicilor nu existã om perfect sãnãtos dar asta nu înseamnã cã toţi trebuie sã ne tratãm, sã ne internãm la spital sau la ospiciu.<br />
<br />
Si dupã aceste fraze doamna Mauriciu aşteptã parcã aplauze. Bãrbaţii însã sãrirã la unison. ”A! In viaţa ei existã o dereglare psihicã pe care o apãrã!”<br />
<br />
Femeia a cãutat sã scape de discuţii spunând cã în ceea ce o priveşte dacã ar avea bani ar fi fericitã şi s-a îndepãrtat de grupul de bãrbaţi. Avea un sentiment nelãmurit de vinovãţie. Se simţea mincinoasã dar nu putea stabili cauza.Incercã sã-şi imagineze de la ce sumã de bani ar considera ea cã ar putea sã se considere ”fericitã” aşa cum afirmase. S-a gândit cã banii în sine nu constituiau mare lucru şi important era ce puteai face cu ei dar nici concluzia asta nu pãrea satisfãcãtoare. <br />
<br />
Avea o situaţie materialã mai bunã decât mulţi de acolo. Avea o casã de invidiat, o maşinã la fel şi un soţ cu o poziţie socialã importantã şi la toate acestea era gata sã renunţe. Incã nu se aflase, sau mai corect spus doar aşa credea ea, dar nu mai locuia împreunã cu soţul de douã luni. Voia sã divorţeze. Stãtea în gazdã, fãrã apã caldã, fãrã baie, fãrã tot felul de obiecte care fac viaţa confortabilã.<br />
<br />
Era sâmbãtã. Doamnul Mauriciu o cãutase la serviciu şi o invitase sã meargã împreunã într-o excursie, cu maşina, unde doreşte, fãrã obligaţii. El încã nu se împãcase cu ideea despãrţirii şi mai credea cã dacã va şti cum sã se poarte îşi va salva cãsnicia.<br />
<br />
Doamna Mauriciu puţin dezamãgitã de ”fericirea” care îşi închipuise cã o aşteaptã atunci când se hotãrâse sã îşi urmeze sentimentele îşi punea sincer întrebarea dacã nu cumva cei doi bãrbaţi aveau dreptate. Dar nu, era încã fericitã ! Ochii îi strãluceau, era mândrã cã poate sã înfrunte totul, cã refuzasa invitaţia soţului. Era mândrã cã nu îşi pierde încrederea în fericirea ei. Desigur, ar fi dorit o primire mai entuziasmatã din partea celui de la care aştepta salvarea sufletului ei dar nu era bine sã despici firul în patru când iubeşti. Intâi trebuie sã dai şi apoi sã primeşti îşi zise ea şi din acea clipã nu s-a mai gândit decât la întâlnirea din acea zi. Valentin a întâmpinat-o cu zâmbetul lui de totdeauna şi au intrat la un restaurant.<br />
<br />
- Draga mea, plec la Ploieşti şi vin tocmai luni, începu el.<br />
<br />
- Merg şi eu, s-a repezit doamna Mauriciu fericitã de excursia pe care o întrevedea.<br />
<br />
Valentin avu o scãpãrare de necaz în privire şi a hotãrât la fel de repede ca şi doamna Mauriciu sã nu mai plece. <br />
<br />
- Rãmânem aici! Nu are rost sã plecam doar pentru o zi. De altfel luni iau leafa şi astã seara am de gând sã fac niste buletine pronosport de toţi banii care mi-au rãmas. Este o etapã grea, cu multe posibilitãţi şi vreau sã mã concentrez.<br />
<br />
Doamna Mauriciu prevãzu ceva ameninţãtor. Valentin era un jucãtor de pronosport înrãit şi ca orice jucãtor pasionat avea superstiţii. ”Acum ce superstiţie mai are?” se întreba ea.<br />
<br />
Incercã sã fie un cãteluş vesel, sã facã glume, propuse sã joace şi ea cu el, s-a interesat de regulile jocului, s-a prefãcut plinã de interes şi l-a asigurat cã va câştiga cu siguranţã, cã aşa simte ea. Valentin însã a simţit un cuţit în inimã şi a cerut plata. Se simţea un fel de ”coate goale”pe care cãmãtarul îl amãgeşte cã va deveni ”prinţul fericit”doar ca sa-şi plãteascã datoriile la timp.<br />
<br />
Femeia a simţit cã îi fuge pãmântul de sub picioare.<br />
<br />
- Valentin, ţie îţi este necaz pe mine?<br />
<br />
- Sigur cã da! Ai noroc, ai avut noroc mereu, ţi s-au îndeplinit toate planurile. Acaparezi norocul. <br />
<br />
- Ce noroc ? Ce ţi se pare la mine atât de norocos?<br />
<br />
- Totul! Si Valentin nu a considerat necesar sã mai spunã ceva.<br />
<br />
- Nu sunt norocoasã, a protestat ea. Iţi fac aceastã impresie pentrucã sunt hotãrâtã şi ştiu ce vreau.<br />
<br />
Reacţia lui Valentin a fost devastatoare pentru doamna Mauriciu. El s-a hotãrât brusc sã se întâlneascã cu ea abia mîine searã. Sã îl aştepte deci mîine la ora şase. Era hotãrât! <br />
<br />
Doamna Mauriciu a petrecut sâmbãta seara şi dimineaţa de duminică singurã, cu ochii în strãfundul sufletului ei. A început sã se gãteascã de la ora trei. La 6 fãrã cinci minute arãta ca o fetiţã care îl asteaptã pe Moş Crãciun. La 6 şi treizeci de minute mai aştepta ”plinã de noroc” cu zâmbetul sãu imperturbabil. La şapte fãrã un sfert a luat autobuzul şi s-a dus la Valentin unde cineva a stins lumina la venirea ei şi a rãmas în tãcere. Oare se putea sã fie cu altã femeie? <br />
<br />
Cu acelaşi zâmbet doamna Mauriciu s-a întors în camera ei fãrã apã caldã şi unde fãrã zgomot, aşa, deodatã, s-a ars becul. A început sã citeascã despre arta abstractã utilizând lumina de pe culoar. Nu se simţea în stare sã ia nici o hotãrâre. ”Sunt sigurã cã mã iubeşte. Era supãrat cã nu i-au ieşit rezultatele la pronosport. Mâine mã va cãuta şi ne vom lãmuri. Nu trebuie sã mã pripesc. Nu trebuie sã mã pripesc ! ”cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-16701594668611366932010-05-20T11:11:00.001-07:002010-05-24T13:01:20.062-07:004. Regina.Avea 21 de ani cand a născut o fetiţă. Soţul ei aştepta de la ea un băiat care să-i moştenească regatul. Toţi supuşii sărbătoreau evenimentul. Muzicanţii cântau, bucătarii pregăteau nenumărate feluri de mâncare cu care aveau să servească oaspeţii veniţi special pentru a aduce daruri copilului nou născut, toti se veseleau.<br />
Regina era dezamăgită, regele la fel. De hatârul celorlalţi s-au prefăcut bucuroşi. <br />
Au trecut douăsprezece zile în care s-au mai obişnuit cu ideea. Sunt atâtea regine care s-au descurcat si au condus cu înţelepciune un regat, si-a zis regele şi nici regina n-a mai fost aşa de necăjită când a aflat ca si in ţara vecină tot o fată a născut regina lor.<br />
Au chemat ursitorile dar ursitorile suparate că cei doi nu erau bucuroşi de fetita ce li s-a dăruit n-au venit, l-au trimis doar pe spiridusul răutăcios, Karma.<br />
Regele supărat de lipsa de consideraţie ale ursitorilor a lasat-o pe regină să discute doar ea cu spiriduşul soarta prinţesei.<br />
- Uite ce, a zis acesta, dacă te învoieşti, prinţesa moare într-un an iar tu vei naşte un baiat. <br />
Regina însă nu s-a învoit. Incepuse să îndrăgească micuţul copil care n-avea nici o vină că nu se născuse băiat.<br />
- Treaba ta, a spus spiriduşul dar să ştii că alt copil nu vei mai avea.<br />
Regina tot nu voia să renunţe la fetiţă. <br />
- Iscăleşte atunci aici că eşti mulţumită de darul nostru.<br />
- Nu pot iscăli a spus Regina, nu sunt mulţumită. E o fetiţă drăgălaşă, e fetiţa mea cea scumpă, nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi să moară, dar aş fi vrut un băiat. Nu pot minţi !<br />
- Treaba ta, a răspuns Karma, nu ştiu dacă ne vom mai vedea aşa că, rămâi cu bine !<br />
Si fetiţa a crescut, Regina o iubea, la fel şi Regele care chiar uitase că îşi dorise un băiat.<br />
Regina şi Regele au îmbătrânit iar fetita lor, prinţesa s-a măritat cu un prinţ. Când Regele a murit şi-a lăsat regatul moştenire prinţesei care astfel a devinit noua Regina.<br />
Atunci spiridusul cel rău, Karma, s-a prezentat noii Regine spunându-i.<br />
- Am venit din partea ursitoarelor. Acum mulţi ani Regina, mama ta, nu a vrut să mulţumească ursitoarelor pentrucă te-a avut deoarece erai fată şi ea voia băiat. Dacă semnezi tu în locul ei, si le asiguri pe ursitoare ca eşti mulţumită că esti femeie şi nu bărbat ele te vor răsplăti cu un copil, poate chiar un băiat, dar dacă nu numultumeşti ele se vor supăra.<br />
Dar nici Regina fiică nu a vrut să mulţumească ursitoarelor. <br />
- Nu sunt mulţumită, nu pot minţi, a spus ea. Aş fi dorit să fiu băiat.<br />
- Atunci veţi primi amândouă pedeapsa ursitoarelor. Pedeapsa va fi de 21 ani atat cât a avut Regina când le-a înfruntat pe ursitoare. Ea se va usca şi te va chinui, iar tu va trebui să o ajuţi să trăiască aşa, chinuindu-se. <br />
Si au trecut 15 ani. Regina mamă se usca pe zi ce trecea şi se chinuia, iar Regina fică o îngrijea si se chinuia şi ea. Era aşa cum le ameninţase Karma.<br />
Regina fica s-a rugat de ursitoare sa le sfârşească chinul iar ursitoarele l-au trimis din nou pe Karma cu un târg. <br />
- Regina mamă mai are 6 ani de pedeapsă, dacă semnează acum că vrea să moară, chinul vostru este sfârşit. Vreau o semnătură !<br />
Dar Regina mamă n-a vrut să semneze. <br />
- Nu vreau să mor, a spus ea. Nu pot minţi.<br />
- Cum, vrei să trăieşti în chinul ăsta ? S-a mirat Regina fiică.<br />
- Nu vreau să mor ! A mai spus Regina mamă şi apoi a tăcut.<br />
- Să mi se scadă atunci mie, din viaţa mea, cei şase ani, s-a rugat Regina fiică.<br />
- Nu şase ci de trei ori şase, 18 ani ar trebui să îţi scădem din viaţă, dar tu nu mai ai de trăit atât, a răspuns Karma. Imi pare rău dar nu putem face târgul !<br />
- Înţeleg de două ori şase, odată anii mei de chin şi odată anii ei de chin, dar inca sase pentruce sunt?<br />
- Inca sase pentru chinul Regelui.<br />
- Si dece trebuie să se chinuiască şi Regele ? <br />
- Regele este vinovat căci n-a reuşit să te convingă în atâţi ani cât a fost alături de tine că este un privilegiu să fii femeie şi nu bărbat.<br />
- Aşa cred ursitoarele? S-a mirat Regina fiică....cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-6738290466513831292010-03-14T14:32:00.000-07:002011-11-13T14:57:37.164-08:003. RevolutiaRevoluţia aşa cum am trait-o eu.<br />
Notă: Nimic nu e ce pare a fi. Personajele sunt transformate, faptele sunt aşa cum le-am înţeles eu, dar reale.<br />
<br />
În timpul evenimentelor din decembrie 1989 majoritatea persoanelor care până atunci nu erau interesate de politică au fost cuprinse de febra generală a comentării evenimentelor internaţionale astfel că şi în biroul Financiar toate femeile erau puse la curent cu emisiunile de la Vocea Americii, Europa Liberă, precum si cu ceea ce se întâmpla în URSS şi celelalte ţări socialiste. Încă din timpul Congresului Partidului Comunist din toamnă când apăruseră versurile „Grăbiţi-vă cu congresul să nu moară realesul”, când se zvonea că o ghicitoare italiană specializată în profeţii politice prezisese că Ceauşescu va muri anul acesta, atât doamna Săraru cât şi Felicia comentau împreună cu Gina tot ce auzeau.<br />
Toate ţările socialiste trecuseră la schimbări. Era clar că ceva trebuia să se întâmple şi aici dar nimeni nu întrezărea cum. Şi într-o zi, aproape fără ca cei mai mulţi să îşi dea seama a început „revoluţia”.<br />
Sâmbătă, un pastor luteran urma să fie evacuat din clădirea bisericii dintr-un motiv pe care cei din Timişoara, acolo unde era acea biserică, îl stiau dar pe care nimeni din acel birou Financiar din Bucureşti, de la acel Institut de Cercetare Proiectare Tehnică Militara, nu îl cunoştea. Să evacuezi un pastor din biserica lui în timp ce enoriaşii lui protestează este pentru oricine ceva revoltător.<br />
În seara cu pricina, multă lume s-a strâns în jurul locuinţei pastorului blocând acţiunea şi au protestat până dimineaţă. Duminică, pe la ora prânzului, pastorul s-a arătat mulţimii care continua să înconjoare locuinţa şi a transmis celor care strigau lozinci de încurajare pentru el, că de la securitate i s-a spus să împrăştie oamenii din jurul casei şi v-a fi lăsat să predice. Avea urme de sînge, sau doar aşa spuneau cei de la „vocile” ascultate iar oamenii revoltaţi şi neîncrezători l-au încurajat să nu cedeze şi au pornit să demonstreze pe stradă. Alături de demonstranţi au intrat unii care au spart vitrine şi au furat, cel puţin aşa se spunea.<br />
Dupăamiază au intervenit militarii. Armata nu a intervenit iniţial în forţă încercând doar un act de intimidare etalând tancurile.Pe stradă erau tot felul de oameni, mulţi doar gură-cască. De undeva de sus, fără să fie văzut, se auzea un elicopter din care aşa cum se spunea se transmiteau ordine. (Mai târziu, când armata a tras spre elicopter s-a dovedit că era doar un balon de meteorologie la care era agăţat un aparat ce facea zgomot, însă cine a lansat acel balon nu s-a lămurit niciodată)<br />
În zonele de contact între civili şi militari când militarii atacau, când civilii şi atunci cei atacaţi se retrăgeau. La un moment dat echilibrul a fost stricat. Probabil cineva a fost împuşcat.<br />
In general, cei care stăteau acasă, Bucureştenii şi cei din restul ţării, erau informaţi despre desfăşurarea evenimentelor prin radio, Vocea Americii şi Europa Liberă. De acolo şi Felicia a a auzit cum într-un loc mulţimea revoltată ar fi dat foc unui tanc iar comandantul tancului linşat. Militarii au tras dar mulţimea a ocupat tancul si a tras din tanc cu foc de mitralieră. Se spunea ca sunt copii de 12-13 ani împuşcaţi. Doi studenţi care văzuseră grozăviile din Timişoara au fugit speriaţi în Ungaria şi povesteau la Europa Libera ce văzuseră. „Ciudat de uşor se trece graniţa acum”, a comentat Felicia a doua zi ce auziseră toate.<br />
La serviciu se comenta aproape fără să se mai gândească la securistul despre care se ştia că interceptează ceea ce se vorbeşte în birouri fie prin mijloace de ascultare directe şi secrete fie prin turnători necunoscuţi.În toate ţările socialiste se schimbaseră conducătorii, era o certitudine că şi aici se va întâmpla ceva.<br />
Gina era convinsă ca acum nu-i va face nimeni nimic orice ar vorbi pentrucă „ăstora” le este frică să facă ceva iar „ceilalti” sunt hotărâţi să ne ajute. Doamna Săraru era îngrijorată. Nu credea într-o schimbare în bine. Credea că posturile străine fac propagandă tendenţioasă şi vor o schimbare favorabilă lor.”Numai război să nu fie”gândea ea fără să se exprime făţiş ca să nu fie considerată fricoasă.<br />
Felicia al cărei soţ lucra la M.Ap.N ca operator la calculatorul principal şi nu mai dăduse pe acasă de când începuseră evenimentele afirma puţin timorată că totuşi armata a tras. Provocată sau la ordin, dar a tras. Au murit civili dar şi militari. Se părea că în cadrul armatei nu toţi ştiau totul, ba chiar şi cei care credeau că ştiau mai mult decât alţii aveau surprize.<br />
Ceauşescu a plecat în Iran. Toţi se întrebau „dece?”. De tras s-a tras în lipsa lui dar când s-a întors a aprobat acţiunile armatei care, a declarat el, a ripostat la acţiunile huliganice ale bandelor de derbedei şi a celor întreprinse de agenturile străine. <br />
Florentina, prietenă cu Gina a venit să le spună ca a primit nişte telefoane ciudate de la unul care spunea că telefonează din Germania, şi altul din SUA la care a răspuns că este greşeală. Oare era securitatea care voia sa ştie ce spune ea, sau telefoanele erau direcţionate greşit cu bună intenţie ?<br />
Pe data de 21 decembrie Ceauşescu a ţinut un miting. In seara zilei de înainte de miting la Vocea Americii s-a difuzat o casetă despre care se spunea ca este înregistrată de un austriac care se afla la Timişoara în momentul atacului armatei asupra populaţiei. Se auzeau sinistru strigătele oamenilor cuprinşi de panică, copii si femei.<br />
Felicia tocmai terminase de povestit ce a auzit la radio când la difuzorul din birou a început să se transmită cuvantarea „tovarăşului” aşa cum se transmiteau totdeauna cuvântările lui, în direct. La un moment dat în loc de aplauze s-a auzit un vuiet şi ţipete de femei şi copii. Felicia a sărit de la locul ei spunând. Asta este banda austriacului, cea care s-a dat aseara la Vocea Americii. In loc de aplauze cineva a pus banda aceea pe staţie. Mă duc la televizor să vad ce se întâmplă. <br />
In sala de consiliu era un televizor color, mare, la care totdeauna se puteau urmări cuvăntările lui Ceauşescu sau meciurile importante. Când a ajuns acolo sala era aglomerată. S-a reluat momentul cu pricina. L-a văzut pe Ceauşescu în balcon vorbind şi apoi retrăgându-se în sunetele disperate ale oamenilor care parcă se călcau în picioare. În masa de manifestanţi se observau grupe de oameni ce se deplasau dezordonat. Apoi Ceauşescu a reapărut făcând promisiuni. Participanţii la miting se deplasau în continuare. Mitingul s-a terminat înainte ca Ceauşescu să îşi încheie discursul. Felicia s-a întors la birou agitată. Episodul a fost reluat la radio. <br />
- Vedeţi, acum nu mai este acelaşi zgomot. Acum se redă ce s-a înregistrat din piaţă. Se aude clar o altă intensitate a strigătelor de oameni speriaţi. Parcă strigătele participanţilor la miting s-au suprapus peste cele de pe casetă. Data trecută s-a dat pe post chiar caseta de la Vocea Americii. <br />
- Ei, chiar aşa ureche muzicală ai ? A luat-o în râs Gina.<br />
Doamna Săraru o privea oarecum cu îndoială pe Felicia. Chiar aşa să fi fost ? Parcă poţi să ştii ? Se va afla...<br />
Corina, una din prietenele Feliciei a venit să o ia la ei la atelier unde cei care erau duşi la miting s-au întors.<br />
Felicia s-a dus cu ea. Dan şi Mişu, doi ingineri civili din care unul lucrase la securitate iar celălalt avea înaintat spre aprobare dosarul pentru securitate, povesteau ce au auzit. Nu fuseseră la miting, au avut niste treburi personale în oraş şi povesteau doar prin ce trecuseră ei. Nu ştiau mai mult decat cei care priviseră la televizor. In momentul incidentului unul era pe la Piaţa Operei iar celălalt la Piata Romană. Dan a aflat ce s-a întâmplat de la oamenii de pe stradă, Mişu de la soţia lui cu care s-a întâlnit întâmplător şi care tocmai scăpase de la miting. Miliţienii opriseră plecarea participanţilor dar ea a avut noroc de un miliţian mai omenos care a lăsat-o să fugă. S-au întors la institut pentrucă pe stradă le-a fost frică să rămână să nu-i prindă valul de oameni speriaţi. Erau aduse tancuri si din cauza armatei şi poliţiei care împresuraseră toată zona centrului era periculos să te învârteşti pe acolo. <br />
- Nu înţeleg, a întrebat-o Felicia pe Corina, ăştia doi nu erau împreuna cu Liviu pe lista cu cei ce trebuiau să participe la miting? Cum adică nu au fost ? Unde aveau ei trabă?<br />
- Cei care au rămas să caşte gura au toate şansele să fie luaţi pe sus de mulţimea scăpată din piaţă a spus Mişu. Eu şi soţia mea am plecat, Liviu a rămas în faţa vitrinei cu automobile de lângă cinematograful Patria. Ne spune el mâine ce s-a mai întâmplat.<br />
Apoi tot el a povestit ce a aflat de la soţia lui care fusese la miting. Nici ea nu ştia bine ce s-a întâmplat. La un moment dat s-au speriat unii care erau mai departe de ea, au început să ţipe, apoi toti care văzuseră tancurile din spatele pieţei s-au calcat în picioare vrând sa fugă de la miting. Miliţienii îi opreau ceea ce a creat o panică şi mai mare.<br />
Felicia şi-a exprimat părerea ei despre posibilitatea ca deruta sa fi fost provocată de o bandă pusă în loc de aplauze. Nimeni nu a considerat ideea nici probabilă nici imposibilă dar nici nu i-au dat importanţă.<br />
Spre sfârşitul programului mama Ginei a dat telefon şi a rugat-o să nu folosească metroul că este periculos.<br />
Gina a plecat acasă pe jos. În Piaţa Universităţii erau mulţi tineri şi oameni în vârstă. Probabil în majoritate studenţi şi profesori, agitaţi, revoltaţi şi poate unii chiar speriaţi. Miliţienii şi tancurile îi înconjuraseră făcînd din acel grup un nucleu consolidat de protestanţi care nu mai puteau părăsi piaţa. <br />
A fost legitimată, i-au verificat adresa şi i s-a recomandat să ocolească. Când a ajuns acasă mama ei i-a spus să îşi pună singură de mâncare căci ea se grăbeşte să ajungă la alimentara din colţ unde îşi lăsase rând.<br />
- Acum că este zăpăceala asta au adus carne, a spus ea. Dacă poţi şi nu eşti foarte obosită vino si tu căci se dau doar două kilograme de persoană şi ar fi bine să luam mai mult. Vin sărbătorile.<br />
Gina a mâncat repede şi s-a dus. A ajuns la timp când mai erau doar două persoane înaintea lor.<br />
Toată noaptea a auzit focuri de armă şi a văzut cartuşe de semnalizare zburând în toate direcţiile, albe şi rosii.Răsunau paşi de oameni ce alergau fugăriţi. A doua zi când Gina s-a dus la serviciu, în piaţă nu erau decât câteva lozinci scrise pe pereţi, nu prea bine şterse şi trotuare bine spălate, încă ude. La birou toţi erau speriaţi si nu s-a făcut altceva decât să se comenteze evenimentele. Despre ce a fost în piaţa Universităţii în acea noapte Gina a aflat mult mai târziu de la doamna Săraru. Ginerele ei fusese omorât atunci.<br />
Când a apărut coloana de tancuri prin faţa institutului toţi au ieşit în curte. De la institutul de alături unii ieşiseră şi s-au agăţat de tancuri strigând la tinerii recruţi să nu tragă .<br />
Au încercat să sară gardul si câţiva tineri de la atelierul de prototipuri, Strigau de după gard şi ei către soldaţi să nu tragă.. Colonelul Asaftei, directorul adjunct, a strigat la ei să se oprească apoi cu pumnii strânsi si glasul sugrumat de furie a dat ordin santinelei care era de pază să tragă în nedisciplinaţi. Santinela, un un băiat abia luat în armată s-a holbat la el Încremenind cu puşca în poziţie de tragere neştiind dacă vorbeşte serios sau doar vrea să sperie pe cineva.<br />
Tancurile au înaintat până la prima intersescţie apoi, pentrucă nişte camioane le-au blocat drumul au primit ordin să se întoarcă şi au înconjurat locul.<br />
La institut militarii s-au retras în biroul directorului pentru a se consulta. Au dat telefoane, apoi au hotărât să aştepte desfăşurarea evenimentelor. După moartea generalului Milea au urmat câteva momente de derută după care s-a anunţat că „dictatorul a fugit !” şi lucrurile s-au clarificat, armata e cu noi, să facă fiecare ce crede că trebuie făcut.<br />
Mai întâi s-a luat hotărârea să se trimită femeile acasă apoi să se organizeze serviciul de gardă pe institut.S-au activat gărzile patriotice, s-au mobilizat şefii de serviciu, cei cu funcţii de răspundere în partid şi sindicat, oameni de încredere şi voluntari. <br />
Pe stradă, o mulţime de tineri, unii doar nişte copii, strigau lozinci încolonaţi veseli.Se auzeau împuşcături dar deoarece nu se vedea nici o armă îndreptată asupra cuiva, nimeni nu se temea. Si totuşi unii au murit. Liviu, inginerul acela care a rămas în faţa cinematografului Patria şi nu s-a întors la serviciu împreună cu Mişu a fost primul de care au aflat. Al doilea a fost ginerele Corinei, prietena Feliciei. Băiatul era plecat la parinţii lui la Arad şi s-a întors de acolo tocmai în ziua mitingului. L-au găsit evenimentele în drum spre casă. Cănd s-a oprit în Piaţa Universităţii a fost prins în grupul de demonstranţi si după spusele Corinei a fost arestat şi bătut până a murit, iar după spusele de mai târziu, împuşcat . Au aflat de faptul că trebuia să fi sosit de doua zile de la sora lui care l-a sunat să-l întrebe cum este în Bucureşti. Speriat, Domnul Popescu, colonel şi procuror militar l-a gasit la morgă. Chiar dacă ar fi ştiut nu era sigur că l-ar fi putut scăpa. A rămas erou al revoluţiei cu cruce de marmură la cimitirul eroilor . <br />
Televiziunea a emis toată noaptea chemând oamenii în ajutor. S-a constituit un Comitet al Salvării Naţionale format din persoane foarte contradictorii ca personalitate politică . În noaptea aceea Felicia a stat la televizor fără întrerupere. Copiii se culcaseră, soţul era mobilizat la serviciu iar ea era prea surescitată ca să poată dormi. Din când în când o suna soţul să îi spună că totul este bine, să nu se îngrijoreze.<br />
La televizor se transmitea mereu o înregistrare cu declaraţia de constituire a comitetului apoi se cerea populaţiei să vină să ajute televiziunea dându-se asigurări ca se face tot posibilul să se prindă teroriştii care trag în populaţie. Din când în când apărea cineva care făcea declaraţii înspăimântătoare apoi de îmbărbătare. La un moment dat a apărut generalul Guşă care a asigurat populaţia cu convingere că „armata e cu noi !”, ceeace Felicia nu punea la îndoială. El a cerut populaţiei să să aibă încredere în forţele de ordine ale statului.<br />
Şi Gina urmărea evenimentele la televizor cu emoţie deşi la un moment dat tatăl ei, fost colonel acum la pensie a categorisit tensiunea ca o mascaradă probabil aranjată de rusi şi americani. <br />
- Că doar n-o să rămânem noi altfel decât ceilalţi, a spus el ducându-se la culcare. Dacă se întâmplă ceva să ma treziţi a mai adăugat el.<br />
Până la urmă s-au culcat cu toţii. La ora 5 şi 30 minute s-a anunţat la radio că ruşii şi americanii au conferit manifestându-se acordul lor cu evenimentele de la noi. Era sâmbăta, la serviciu zi scurtă. La institut fiecare a venit când a vrut. Nu s-a ţinut seama de oră. La poartă trebuia să arăţi legitimaţia. Cine nu o avea la el nu putea intra chiar dacă era cunoscut de portar sau colegi. <br />
Directorul adjunct care era si şeful ALA a convocat pe toţi cei ce cu funcţii de conducere şi le-a stabilit responsabilităţile privind paza institutului. A dat telefoane la superiori şi cunoscuţi, s-a sfătuit cu ei şi a hotărât să organizeze o pază permanentă şi o colaborare cu organele de ordine ale Comitetului Salvării Naţionale la controlul vehicolelor ce trec prin faţa clădirii neţinând seama că acest control se făcea la fiecare intersecţie principală iar una din acestea era chioar la câţiva metri de institut. <br />
S-a împărţit timpul de gardă în fragmente de 8 ore şi s-au format grupe de câte 10 persoane care să asigure prezenţa permanentă la institut. Gina s-a oferit să facă de gardă duminica între orele 10 seara si 6 dimineaţa. Intrucât discuţiile se terminaseră iar la televizor se continua sa se ceară ajutorul populaţiei, după program, Felicia şi Gina s-au hotărât să meargă să vadă despre ce este vorba. Impreună cu ele s-a oferit să meargă şi colonelul Gheorghiu de la atelierul de proiectare nr. 5 care venise cu o problema de serviciu la ele chiar când discutau ce intenţie au. <br />
La început în toate staţiile de metrou se auzeau apeluri disperate care chemau populaţia la televiziune. Cu o staţie înainte de televiziune la difuzor textul s-a schimbat. Se recomanda stăruitor ca la staţia următoare să nu coboare nimeni deoarece la televiziune se trage. Au coborât. La intrarea în metrou tinere îmbrăcate în uniforme ale crucii rosii şi tineri cu banderole tricolore au încercat să-i oprească. <br />
- Acolo sus se trage, este nenorocire ! Nu urcaţi ! Pentru convingere aveau la ei tărgi si cutii cu medicamente stivuite, dar nimic nu arăta că ar fi fost folosite cândva. Se auzeau împuşcături iar tinerii se hârjoneau veseli.<br />
Au urcat. Sus , în marea piaţa erau adunate tancuri şi pe lângă tancuri soldaţii stăteau în poziţie de tragere cu arma în mână. Nu se trăgea şi totuşi se auzeau împuşcături. Nişte împuşcături răzleţe ale teroriştilor care nu convingeau deloc. Au înţeles însă că dacă înaintau spre cladirea televiziunii aveau toate şansele să fie împuşcaţi tocmai de aceia care asigurau ordinea. <br />
Grupe de cetăţeni pe trotuare discutau cum a fost ieri, acolo, sau în alte sectoare. Câteva clădiri aveau urme de foc izbucnit din interior, geamuri sparte şi tencuială desprinsă ca si cum cineva ar fi tras spre fereastră sau a aruncat înăuntru o grenadă. <br />
Nu au ajuns la televiziune. Cei trei s-au convins că acolo ajung doar cei care trebuie. Nu era o atmosferă de teroare dar nici de siguranţă. S-au întors pe jos făcând în felul acesta o plimbare.Apărarea televiziunii părea destul de sigură iar cei de la televiziune nu aveau dece să se teamă decât dacă chiar de armată s-ar fi temut. De loialitatea armatei, cel puţin cei trei nu se puteau îndoi.<br />
Şi totuşi o anumită tensiune se transmitea de la unul la altul, un fel de exaltare.Ceva deosebit se petrecea.Erai conştient că eşti martorul unor evenimente istorice şi chiar dacă termenul de revoluţie care se vehicula ţi se părea cam pretenţios faţă de ce vedeai îl acceptai din maliţiozitate.<br />
De la televiziune au ajuns la Universitate. Pe drum au întâlnit o mulţime de gură cască de toate vârstele. Circulaţia auto era neîntreruptă. Grupe de tineri însoţite de câte un miliţian legitimau la intersecţii toţi cetăţenii care intrau şi ieşeau din metrou. Se verifica să nu se intre cu arme sau muniţie periculoasă în metrou. Prin mijlocul străzii treceau maşini cu număr mic aşa cum aveau persoanele cu funcţii mai speciale. La un moment dat, în apropiere de cinematograful Skala miliţia i-a oprit cerându-le să aştepte sau să ocolească deoarece de la o fereastră, nu se putea repera cu precizie locul, se trăgea. Se auzeau împuşcături dar nu se vedea nimic. Pietonii şi unele maşini erau deviaţi dar în acelaşi timp camioane cu remorci deschise pline de revoluţionari gălagioşi, dotaţi cu drapele tricolore cu stema decupată treceau fără să fie oprite sau să păţească ceva<br />
Cine, dece, în cine trăgea, nu se explica, nu se ştia. Şi totuşi ceva părea că se desfăşoară în secret.<br />
- Ăsta este circ ! A exclamat colonelul Gheoghiu care le întovărăşea.<br />
Au mai privit un timp apoi au ocolit pe o stradă paralelă cu multe ambasade. Acolo era o linişte absolută. Oamenii treceau aşa cum erau obişnuiţi pe trotuarele opuse celor pe care militieni vigilenţi păzeau intrarile clădirilor aparent pustii. Gina a plecat acasă trecând chiar prin fata unui asemenea paznic. „Să văd ce face ?” a gândit ea. Miliţianul nu a schiţat nici un gest. Gina stătea în zona aceea şi mereu ocolea pe trotuarul celălalt. <br />
Ceilalţi au luat metroul de la Universitate.<br />
Duminică Gina s-a dus la serviciu să facă de gardă de la ora 7 .La ora 10 seara era prea târziu să mai circule pe stradă. La poartă s-a ântâlnit cu Melania, o traducătoare de la colectivul de documentare pe care trebuia să o înlocuiască. Şi Melania se temea să plece la drum târziu aşa cum era programarea. Au rămas un timp la poartă, Gina, Melania si un prietenul Melaniei şi au început să comenteze ultimele noutăţi auzite la Europa Liberă şi Vocea Americii referitoare la cei 3000 de sirieni existenţi în ţară pentru specializare în arta crimei şi care se presupunea că acum trag în populaţie din dispoziţia lui Ceauşescu si despre conturile lui Ceauşescu în străinătate pe care voiau să le folosescă după fuga din ţară el şi copiii lui. Se dăduse clar numărul conturilor.Nu îşi putuseră închipui că era aşa. Era de-a dreptul revoltător !<br />
La un moment dat s-a văzut la intersecţia din vecinătatea institutului o aglomeraţie de oameni agitaţi. O maşină Dacia roşie trecând de cordonul de oameni care verificau maşinile s-a apropiat. Imediat colonelul Sandu a sărit în faţa maşinii care înainta în zig-zac cu mulţimea după ea. Maşina a oprit iar şoferul a coborât înjurând. Spunea că de la Universitate a fost oprit de o sută de ori şi că în felul acesta ajunge acasă mâine dimineaţă.<br />
Colonelul Sandu care se considera de o corectitudine ireproşabilă, fără să ridice tonul dar în mod evident puternic afectat l-a silit pe şofer să se supună unui control corporal.Intrucât şoferul era din ce în ce mai violent colonelul l-a ameninţat că îl duce la miliţie.şi atunci un inginer care locuia într-un bloc din faţa institutului şi se cunoştea cu unii din cei de faţă s-a oferit să-l transporte el cu maşina personală. Maşina roşie a rămas urcată pe trotuar iar şoferul gălăgios, acum speriat, s-a suit în maşina cealată împreună cu colonelul Sandu, inginerul binevoitor si inginerii Stănică şi Creţu. L-au dus la o unitate militară din vecinătate. Acolo, când au ajuns, se trăgea intens. Nu se ştia cine atacase unitatea căci doi soldaţi fusesertă omorâţi iar ceilalţi trăgeau la întâmplare, după zgomot.<br />
Din cauza vacarmului, în unitate a intrat doar colonelui Sandu, ceilalţi au rămas să păzească prizonierul. Era aproape beznă. Obişnuiţi cu sunetul împuşcăturilor nu se mai gândeaula pericol. La un moment dat inginerul care se oferise să-i ducă cu maşina lui personală s-a prăbuşit. Ceilalţi priveau şi nu le venea să creadă. In jurul lui se adunase o baltă de sânge. A murit pe loc, împuşcat în cap.<br />
A ieşit colonelul, au dus prizonierul şi mortul la unitate şi au plecat înapoi la institut speriaţi. Mai târziu au aflat că prizonierul lor a fost eliberat. Nu era terorist.<br />
În aceeaşi seară la televizor s-a anunţat că Ceauşescu a fost arestat împreună cu Ceauşeasca precum şi fiul, fica şi alţi susţinători ai lui. Se transportaseră cu o maşină roşie motiv pentru care toate Daciile roşii erau cercetate.<br />
Gina a ascultat vestea împreună cu ceilalţi înainte de întoarcerea celor ce plecaseră cu prizonierul. Aşa cum erau obişnuiţi să îşi manifeste acordul cu tot ce se constituia punct de vedere oficial, toţi au aplaudat. Apoi au început să discute între ei, să analizeze ce se întâmplase de fapt. Gina era sinceră în ura ei faţă de cuplul preşedinţial, o ură începută de când demolările din zona centrală a Bucureştiului ajunseseră la capătul străzii ei. Se temea că îşi va vedea casa demolată la o ridicare de mână care putea însemna, „Şi aici !”.<br />
La televizor se uitau ea, un proiectant tânăr, seful serviciului de electrice, şi o fată de la atelierul de traducători. A fost prima care a dat tonul discuţiilor exprimându-şi bucuria cu fraza „ Bine că i-au prins, criminalii! Voiau să-mi dărâme mie casa, să-şi faca ei loc de monument !”<br />
- Dar unde au fost până acum ? A întrebat proiectantul mai mult pentru sine. <br />
De fapt discuţiile n-au avut timp să se dezvolte căci odată cu venirea grupului care dusese presupusul terorist totul a luat o întorsătură de spaimă generală. Vestea despre prinderea lui Ceauşescu amestecată cu întâmplarea la care fuseseră martori unii dintre cei care discutau făcea ca interpretări fantastice să poată fi făcute. Se fabula despre o posibilă legătură între crime şi teroriştii care îşi jucau ultima lor carte. Ce spuneau americanii ? Ce coşmar !<br />
Când au plecat acasă s-au înţeles să vină la seviciu imediat ce se vor odihni pentrucă urma sa se aleagă un Comitet al Salvării Naţionale pe institut aşa cum se alesese pe ţară. <br />
A doua zi şedinţa a început pe la ora unu. La acea oră mulţi plecaseră. Gina abia venise. Discuţiile au fost furtunoase. Prezidiul a fost constituit din iniţiatorii acţiunii, directorii, colonelul Stoica Şi preşedintele de sindicat. Colonelul Stoica era cel mai revoluţionar din toţi, avea acelaşi avânt ca atunci când fusese secreztar de partid şi sancţiona drastic orice abatere de la linie. Unii mai în vârstă îşi aminteau de el şi s-au cam speriat văzându-l iar preluând conducerea. Atunci fusese foarte greu de schimbat din funcţie. Se zbătuse mult să se menţină la putere. Făcuse reclamaţii şi trimisese anonime. Când de la sector i s-a spus că ar fi cazul să lase pe cineva mai tânăr la conducere şi-a vopsit parul. Era un tip îngust la minte şi periculos. Toţi cei care îl cunoşteau se uitau cu nemulţumire cum se autopropune peste tot. In comitet s-au ales 32 de membri. Aproape toţi cei care erau prezenţi. Unii s-au autopropus, alţii mai jenaţi au vorbit cu cei de lângă ei să se propună reciproc. In comitet s-a autopropus şi Gina. Au rămas pe dinafară doar cei carora prezenţa lui Stoica le era atât de dezagreabilă încât nu voiau să aibă de a face cu el.<br />
A doua zi cei care nu fuseseră la şedinţa au protestat. Voiau şi ei în comitet. Stoica în calitatea sa de preşedinte a rămas neînduplecat. Nu se mai pot face primiri. Sedinţa fusese ţinută în timpul programului într-un moment dificil pentru ţară iar cei care nu fuseseră prezenţi la program nu erau demni de această onoare caci nu erau suficient de conştiincioşi. Acesta era comitetul, partidul care va conduce institutul în numele revoluţiei.<br />
La şedinţă, din biroul Ginei nu participase decăt ea. Deoarece nu putea să o întrebe cum a fost cu comitetul Felicia s-a dus la Corina, prietena ei de la atelierul de proiectare muniţie unde lucra şi preşedintele de sindicat. Acesta cu diplomaţia care îl caracteriza dezvăluia tuturor ceea ce trebuiau să ştie.<br />
Acolo s-a mai discutat şi despre moartea inginerului care se oferise să ajute la prinderea presupusului terorist, despre televiziune unde se anunţase prinderea lui Ceausescu, iar o soţie de ofiţer foarte informată a explicat cum generalul Guşe când a apărut la televizor să anumţe că „armata e cu noi” a fost lăsat să vorbească numai după ce a ameninţat că daca nu i se permite le distuge antena trăgând în ea de pe tanc. S-a comentat şi despre Stoica care s-a autopropus ca preşedinte al Comitetului Salvării Naţionale din institut., despre ce mai era prin oraş si ce mai făcuse fiecare.<br />
Mihaela se lăuda veselă cum ieşise ea împreună cu cei doi copii ai ei, cel mare de 10 ami şi cel mic de opt să demonstreze împotriva lui Ceauşescu. Mihaela era anchetată în legătură cu nişte falsuri în declaraţii privind casele ei. Casa mamei sale din Cluj era pe numele ei, iar acum cumpărase cu banii jos o casa în Bucureşti unde locuia cu sotul şi cei doi copii. Soţul fiind militar nu avea voie să cumpere casă. O întragă poveste încâlcită de care spera să scape odată cu revoluţia şi chiar a scăpat. Era foarte entuziasmată de revoluţie deşi, comenta ea, a fost o inconştienţă să îşi ia şi copiii cu ea.<br />
Venit de la o sedinţă cu militarii, şeful atelierului, colonelul Borcea a luat-o la rost pe şefa asociaţiei de Crucea Roşie din institut care lucra la el în atelier. „Dece nu a organizat şi Crucea Roşie grupe permanente de gardă?” A întrbat el supărat. <br />
Preşedinta care nu se gândise la aceasta a protestat.<br />
- În asociaţie sun femei cu copii, trebuie să stea acasă să aibă grijă de familie, nu toţi trbuie să fie în stradă. Borcea avea doua fete pe care le iubea ca ochii din cap iar pe nevastă nu o prea contrazicea. S-a mai muiat dar a întrebat dacă la Crucea Roşie nu sunt şi bărbaţi.<br />
- Nu sunt au sărit şi celelalte femei în ajutorul preşedintei.<br />
Incidentul a fost încheiat.<br />
Toţi erau agitaţi când în încăpere au intrat Sanda şi Doina, două inginere stagiare care locuiau într-un bloc din apropierea unităţii militare unde cu o seară înainte îl împuşcaseră pe acel inginer binevoitor. Erau galbene de spaimă.Şi-au luat din birou câteva lucruri şi au cerut voie să plece din Bucureşti. Abia trăgându-şi sufletul au povestit ce le-a speriat.<br />
In seara precedentă veneau împreună cu soţii lor din oraş unde fuseseră să vadă la faţa locului cum se scrie istoria. Abia ajunseseră în faţa blocului lor că le-a ieşit în întâmpinare o patrulă de trei soldaţi care stăteau în holul de la intrare şi au fost somate să se culce la pământ „că trec teroriştii!”. S-au trântit la pământ, inclusiv soldaţii si pe stradă a trecut o maşină roşie în care au început să tragă atât soldaţii care erau cu ele cât şi cei de la unitatea de peste drum. Maşina roşie a trecut repede dar împuşcăturile au continuat un timp. Când s-au ridicat, soldaţii le-au spus că în bloc nu mai erau alţi locatari decât ei şi ca ar fi bine dacă s-ar muta.<br />
Au intrat în apartamente şi au constatat că al Doinei, cel care era pe partea unităţii militare la etajul 7, ferestrele erau sparte iar în sufragerie existau trei urme de proiectile care pătrunseseră în zid. Un altul rupsese un colţ din bibliotecă<br />
.-Erau urme de proiectile mari, nu de gloanţe, poate trasoare precizau ele.<br />
Au dormit toţi la Sanda pe partea opusă iar acum voiau să plece la părinţi. Soţii lor rămâneau în Bucureşti dar voiau să doarmă într-un cămin la nişte prieteni. Oricum în apartament nu puteau rămâne.<br />
- De altfel, spuneau ele, pe blocul nostru, de când au început evenimentele de la Timişoara stă de gardă permanent câte un soldat. Săracul fără apă, fără mâncare, doar cu ce îşi ia la el când intră în post căci cei de la unitate le-au interzis să se apropie de soldaţi de frică să nu-i otrăvească cineva. Aşa spuneau ei.<br />
In acea seara, de Crăciun, au fost judecaţi, condamnaţi şi executaţi Ceauşeştii.<br />
Toată noaptea s-a aşteptat la televizor să se vadă procesul. A doua zi toţi erau stupefiaţi. „ Doamne ce proces !” Dar poate nu erau ei ! Nu ţi se părea că nu prea semănau ?Exclamau unii.<br />
Felicia a declarat că parcă i-a fost milă cănd a văzut cum s-a comportat completul de judecată. Doamna Săraru a încercat să definească alt sentiment. Nu milă dar nici nu a fost ceva... să spunem coret.<br />
In sinea ei parca tot milă simţea.<br />
Gina care era pornită împotriva lor nu a putut să îşi exprime bucuria. Nici ei nu îi plăcuse procesul. Totul îi lăsase un sentiment de vinovăţie colectivă. <br />
-Nu un astfel de proces trebuia. Poate ceva ca o judecată publică. Nu, nu a fost corect ! Totul îţi lasă un sentiment neplăcut. Aia nu a fost apărare, ăla nu a fost proces !<br />
- Da, ăla nu a fost proces, au declarat de comun acord toate.Nici nu ştii cum trebuie numit. Chiar că te întrebi dacă au fost ei cei executati...cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6593919409187307996.post-18876478783808044932010-03-14T14:29:00.000-07:002010-05-24T13:00:39.397-07:002. MetroulImi amintesc întamplarea din ziua aceea. Eram într-o staţie de metrou cu populaţia obişnuită de la acea oră, câteva tinere zgribulite îmbrăcate după ultima modă din telenovelele sudamericane, cu buricul gol, sexi şi pline de foc, un lungan care asculta muzică la cască complet izolat în lumea sa interioară, nişte bătâni neliniştiţi şi un cuplu care nu făcea parte din peisajul obişnuit.<br />
Ea, o blondă de lux, aranjată de sus până jos după jurnalele de specialitate, el un autentic om de afaceri, amândoi evident neobişnuiţi cu astfel de mijloc de transport.<br />
Nerăbdător, el se uita frecvent la ceas ca şi cum această aşteptare fără rost avea să se materializeze printr-o diminuare corespunzătoare a profitului său strict dimensionat pe unitatea de timp.<br />
Venea metroul. Toţi înafară de cuplul acela s-au apropiat de de marginea ce despărţea peronul de şanţul negru si murdar pe unde circula trenul. Se simţea aerul împins de locomotiva care înainta cu viteză iar lumina premergătoare evenimentului strălucea pe peretele găurii negre în care ne uitam aşteptându-l.<br />
Un tânăr care evident alergase, cu faţa schimonosită de efort a sărit dintre şine şi s-a suit pe peron. Ceilalţi s-au ferit din calea lui. Un batrân îngrijorat l-a întrebat dacă s-a defectat ceva. El i-a aruncat o privire dispreţuitoare plină de satisfacţie. Nu se întâmplase nimic, trenul sosea ca de obicei. Stia că nimeni nu l-ar fi înţeles, îşi încercase curajul, îşi dovedise lui însuşi că se poate întrece cu pericolul, că îşi poate depăşi limitele. <br />
- Un nebun ! A decretat domnul cel bine îmbrăcat către însoţitoarea sa elegantă şi frumoasă, apoi luminându-se, cu un zâmbet de copil răsfăţat, „Uite-o pe mama, a venit !”cheriehttp://www.blogger.com/profile/10551475642317002087noreply@blogger.com