duminică, 14 martie 2010

1. Crocodilul

Când l-am vazut prima dată era un zbir în adevăratul sens al cuvântului. I se spunea Crocodilul. La uzină se făcea obişnuita analiza de plan. Erau la şedinţă directori, ingineri şefi, şefi de serviciu, noi cei de la institut şi cei de la minister. De la ora 8 pâna la 12 s-au purtat discuţii furtunoase. Crocodilul nu venise încă. Când “volga” lui neagră a intrat pe poartă toţi au aflat: “A venit generalul! “
A urmat o zarvă dezordonată. Unii s-au dus să mânânce. Generalul şi directorii au intrat în biroul inginerului şef şi au rămas acolo până a reînceput şedinţa
Toţi erau obosiţi. Generalul se mişca fără astâmpăr în scaunul său manifestandu-se cât se poate de neaşteptat.
Era un bătrân de o statura mijlocie, mai mult scund, cu profilul împlinit al vârstei, ten roz şi creştet gol, lucios. Avea ochii de un albastru cenuşiu spălăcit, fără gene. Gura cu buze pline i se strângea ameninţător când vorbea. Orice vorba părea un ordin. Avea o piele întinsă ca o foiţa de pergament.
Toţi se certau, unul învinuia pe celălalt. El ţinea ochii închişi . Credeai că moţăie, apoi deodată i-a deschis, l-a privit pe cel ce vorbea cu acea privire de albinos şi omul s-a oprit din vorbă. Generalul i-a făcut semn să continuie apoi întorcându-se spre inginerul şef i-a spus cu vădită admiraţie şi interes : 200.000 dolari pe zi atât îl costă pe şahul Iranului paza personală.
Ca totdeauna lucrurile s-au spus pe jumătate, adevăratele probleme s-au ocolit, nimic nu s-a rezolvat. La sfârşit generalul i-a ameninţat pe toţi acuzându-i de incompetenţă şi dezinteres faţă de problemele uzinei.
Sedinţa a ţinut până la două dimineaţa când a hotărât ca pleacă la Bucureşti unde va continua discuţiile doar cu directorii şi inginerul şef. I-a convocat pe toţi la minister pentru ora zece.
Soferul avea ordin să îl aştepte la poartă pregătit de plecare la orice oră ca de obicei.
Pe la 12 noaptea directorul nostru care prevedea ce se va întâmpla a aranjat cu şoferul său să-l îmbete pe şoferul generalului şi omul a reuşit. Crocodilul nu voia să îşi creadă ochilor când l-a văzut. In zadar spunea omul că portarul i-a spus ca din partea generalului “să se culce că nu mai pleacă în seara aceea”. Aşa zisul portar n-a putut fi găsit opentru confruntare iar generalul a plecat cu trenul furios.
Si omul acela, generalul, Crocodilul, a ieşit la pensie.
Se spunea că fusese coleg de clasă cu fostul rege Mihai.
Regele Carol al II-lea voia să dea fiului său, viitorului rege, o educaţie solidă. A organizat pentru el o clasă specială în care a adunat copii de aceeaşi varstă cu moştenitorul tronului, inteligenţi, din toate clasele sociale. Se spunea că profesorii erau instruiţi să se poarte cu toţi la fel şi să fie exigenţi.Viitorul rege nu avea notele cele mai bune. Crocodilul era un băiat de la ţară cu origine foarte modestă, inteligent, ambiţios şi disciplinat astfel că după plecarea ilustrului său coleg de clasă din fruntea statului, regimul comunist l-a păstrat în armată preţuindu-i cunoştinţele si calităţile.
Ce de poveşti se mai spuneau despre el !